2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
-gonie [At: DN3 / E: fr -gonie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Generic. 2 Origine.
-GONIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „generație”, „origine”. [Gen. -iei. / < fr. -gonie, it. -gonia, cf. gr. gonos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GONIE elem. gono-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-gon2 [At: DN3 / E: fr -gone] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Sămânță. 2 Origine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gono- [At: DN3 / E: fr gono-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Naștere. 2 Origine. 3 Sămânță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GON2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „sămînță”, „origine”, „naștere”. [< fr. -gone, gr. gone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „naștere”, „origine”, „sămînță”. [< fr. gono-, cf. gr. gonos, gone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONO-, -GON, -GONIE elem. „sămânță”, „naștere”, „origine”, „generație”. (< fr. gono-, -gone, -gonie, cf. gr. gone, gonos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-GONIE „naștere, geneză, origine, generație, procreare ”. ◊ gr. gone „urmaș, origine, sămînță, naștere” > fr. -gonie, germ. id., engl. -gony, it. -gonia > rom. -gonie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GON1 „naștere, origine, sămînță, procreație”. ◊ gr. gone, gonos „urmaș, sămînță, procreație” > fr. -gone, engl. id. > rom. -gon.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GONO-1 „origine, procreație, germinație, sămînță”. ◊ gr. gone, gonos „sămînță, urmaș, procreație” > fr. gono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gono-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă germinală; ~cel (v. -cel2), s. n., aglomerare și stagnare a spermei în canalele seminifere, care suferă o dilatare; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule reproducătoare primordiale din glandele sexuale esențiale; ~coc (v. -coc), s. m., microb patogen specific, care provoacă blenoragia; ~core (v. -cor), s. n. pl., organisme unisexuate dioice; ~corie (v. -corie2), s. f., existența într-o populație a două sexe bine individualizate la masculi și la femele, fiecare elaborînd gonade și gameți specifici; sin. gonocorism; ~coriză (v. -coriză), s. f., separație a sexelor; ~for (v. -for), s. n., suport al organelor vegetale de reproducere; ~geneza (v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor biologice care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale; ~merie (v. -merie), s. f., organizare distinctă a cromozomilor materni și paterni în stadiul timpuriu al diviziunii oului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă internă a citoplasmei oogonului, specifică peronosporaceelor; ~ree (v. -ree), s. f., blenoragie*; ~sferă (v. -sferă), s. f., zoospor caracteristic chitridialelor; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat prin diviziune reducțională; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a anterozoizilor în direcția organelor reproducătoare femele; ~tecă (v. -tecă), s. f., organ de reproducere al unor graptoloizi, în interiorul căruia se găsește un ax chitinos pe care sînt prinse sicule; ~zoid (v. -zoid), s. m., individ din coloniile de sifonofore, care produce elemente sexuale; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom cu rol important în transmiterea sexualității și în determinarea sexului; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mobil, produs prin meioză.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gonieelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „generație”, „origine”. DN
etimologie:
- -gonie DN
gonoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere savantă cu semnificația „naștere”, „origine”, „sămânță”. DN
etimologie:
- gono-, -gone DN