2 intrări

  • gânguri gângura gongăi gongăni gongoni gungăni gănguri gunguni gunguri gonguri gungura gangura
  • gângurire gongăneală gongănire gongonire gungănire gungunire gungurare gungurire

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gongonire sf vz gângurire

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.

GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).

arată toate definițiile

Intrare: gânguri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gânguri
  • gângurire
  • gângurit
  • gânguritu‑
  • gângurind
  • gângurindu‑
singular plural
  • gângurește
  • gânguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gânguresc
(să)
  • gânguresc
  • gânguream
  • gângurii
  • gângurisem
a II-a (tu)
  • gângurești
(să)
  • gângurești
  • gângureai
  • gânguriși
  • gânguriseși
a III-a (el, ea)
  • gângurește
(să)
  • gângurească
  • gângurea
  • gânguri
  • gângurise
plural I (noi)
  • gângurim
(să)
  • gângurim
  • gânguream
  • gângurirăm
  • gânguriserăm
  • gângurisem
a II-a (voi)
  • gânguriți
(să)
  • gânguriți
  • gângureați
  • gângurirăți
  • gânguriserăți
  • gânguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gânguresc
(să)
  • gângurească
  • gângureau
  • gânguri
  • gânguriseră
gângura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gongoni
  • gongonire
  • gongonit
  • gongonitu‑
  • gongonind
  • gongonindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gongonește
(să)
  • gongonească
  • gongonea
  • gongoni
  • gongonise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gongonesc
(să)
  • gongonească
  • gongoneau
  • gongoni
  • gongoniseră
gungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gănguri
  • găngurire
  • găngurit
  • gănguritu‑
  • găngurind
  • găngurindu‑
singular plural
  • găngurește
  • gănguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gănguresc
(să)
  • gănguresc
  • gănguream
  • găngurii
  • găngurisem
a II-a (tu)
  • găngurești
(să)
  • găngurești
  • găngureai
  • gănguriși
  • gănguriseși
a III-a (el, ea)
  • găngurește
(să)
  • găngurească
  • găngurea
  • gănguri
  • găngurise
plural I (noi)
  • găngurim
(să)
  • găngurim
  • gănguream
  • găngurirăm
  • gănguriserăm
  • găngurisem
a II-a (voi)
  • gănguriți
(să)
  • gănguriți
  • găngureați
  • găngurirăți
  • gănguriserăți
  • gănguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gănguresc
(să)
  • găngurească
  • găngureau
  • gănguri
  • gănguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguni
  • gungunire
  • gungunit
  • gungunitu‑
  • gungunind
  • gungunindu‑
singular plural
  • gungunește
  • gunguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungunesc
(să)
  • gungunesc
  • gunguneam
  • gungunii
  • gungunisem
a II-a (tu)
  • gungunești
(să)
  • gungunești
  • gunguneai
  • gunguniși
  • gunguniseși
a III-a (el, ea)
  • gungunește
(să)
  • gungunească
  • gungunea
  • gunguni
  • gungunise
plural I (noi)
  • gungunim
(să)
  • gungunim
  • gunguneam
  • gungunirăm
  • gunguniserăm
  • gungunisem
a II-a (voi)
  • gunguniți
(să)
  • gunguniți
  • gunguneați
  • gungunirăți
  • gunguniserăți
  • gunguniseți
a III-a (ei, ele)
  • gungunesc
(să)
  • gungunească
  • gunguneau
  • gunguni
  • gunguniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguri
  • gungurire
  • gungurit
  • gunguritu‑
  • gungurind
  • gungurindu‑
singular plural
  • gungurește
  • gunguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunguresc
(să)
  • gunguresc
  • gunguream
  • gungurii
  • gungurisem
a II-a (tu)
  • gungurești
(să)
  • gungurești
  • gungureai
  • gunguriși
  • gunguriseși
a III-a (el, ea)
  • gungurește
(să)
  • gungurească
  • gungurea
  • gunguri
  • gungurise
plural I (noi)
  • gungurim
(să)
  • gungurim
  • gunguream
  • gungurirăm
  • gunguriserăm
  • gungurisem
a II-a (voi)
  • gunguriți
(să)
  • gunguriți
  • gungureați
  • gungurirăți
  • gunguriserăți
  • gunguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gunguresc
(să)
  • gungurească
  • gungureau
  • gunguri
  • gunguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gonguri
  • gongurire
  • gongurit
  • gonguritu‑
  • gongurind
  • gongurindu‑
singular plural
  • gongurește
  • gonguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gonguresc
(să)
  • gonguresc
  • gonguream
  • gongurii
  • gongurisem
a II-a (tu)
  • gongurești
(să)
  • gongurești
  • gongureai
  • gonguriși
  • gonguriseși
a III-a (el, ea)
  • gongurește
(să)
  • gongurească
  • gongurea
  • gonguri
  • gongurise
plural I (noi)
  • gongurim
(să)
  • gongurim
  • gonguream
  • gongurirăm
  • gonguriserăm
  • gongurisem
a II-a (voi)
  • gonguriți
(să)
  • gonguriți
  • gongureați
  • gongurirăți
  • gonguriserăți
  • gonguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gonguresc
(să)
  • gongurească
  • gongureau
  • gonguri
  • gonguriseră
verb (VT201)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gungura
  • gungurare
  • gungurat
  • gunguratu‑
  • gungurând
  • gungurându‑
singular plural
  • gungurea
  • gungurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungurez
(să)
  • gungurez
  • gunguram
  • gungurai
  • gungurasem
a II-a (tu)
  • gungurezi
(să)
  • gungurezi
  • gungurai
  • gungurași
  • gunguraseși
a III-a (el, ea)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungura
  • gungură
  • gungurase
plural I (noi)
  • gungurăm
(să)
  • gungurăm
  • gunguram
  • gungurarăm
  • gunguraserăm
  • gungurasem
a II-a (voi)
  • gungurați
(să)
  • gungurați
  • gungurați
  • gungurarăți
  • gunguraserăți
  • gunguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungurau
  • gungura
  • gunguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangura
  • gangurare
  • gangurat
  • ganguratu‑
  • gangurând
  • gangurându‑
singular plural
  • gangurea
  • gangurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gangurez
(să)
  • gangurez
  • ganguram
  • gangurai
  • gangurasem
a II-a (tu)
  • gangurezi
(să)
  • gangurezi
  • gangurai
  • gangurași
  • ganguraseși
a III-a (el, ea)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangura
  • gangură
  • gangurase
plural I (noi)
  • gangurăm
(să)
  • gangurăm
  • ganguram
  • gangurarăm
  • ganguraserăm
  • gangurasem
a II-a (voi)
  • gangurați
(să)
  • gangurați
  • gangurați
  • gangurarăți
  • ganguraserăți
  • ganguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangurau
  • gangura
  • ganguraseră
Intrare: gângurire
gângurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângurire
  • gângurirea
plural
  • gânguriri
  • gânguririle
genitiv-dativ singular
  • gânguriri
  • gânguririi
plural
  • gânguriri
  • gânguririlor
vocativ singular
plural
gongăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongonire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongonire
  • gongonirea
plural
  • gongoniri
  • gongonirile
genitiv-dativ singular
  • gongoniri
  • gongonirii
plural
  • gongoniri
  • gongonirilor
vocativ singular
plural
gungănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunire
  • gungunirea
plural
  • gunguniri
  • gungunirile
genitiv-dativ singular
  • gunguniri
  • gungunirii
plural
  • gunguniri
  • gungunirilor
vocativ singular
plural
gungurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurare
  • gungurarea
plural
  • gungurări
  • gungurările
genitiv-dativ singular
  • gungurări
  • gungurării
plural
  • gungurări
  • gungurărilor
vocativ singular
plural
gungurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurire
  • gungurirea
plural
  • gunguriri
  • gunguririle
genitiv-dativ singular
  • gunguriri
  • gunguririi
plural
  • gunguriri
  • gunguririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gânguri gângurire gângura gongăi gongăneală gongăni gongănire gongoni gungăni gungănire gănguri gunguni gungurire gunguri gonguri gungura gangura

  • 1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopeltivi știorlâcăi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gurlui (vb.) ugui attach_file un exemplu
    exemple
    • Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

gângurire gongăneală gongănire gongonire gungănire gungunire gungurare gungurire

etimologie:

  • vezi gânguri
    surse: DEX '98 DEX '09