5 definiții pentru gonfalon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în Evul Mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.

gonfalon sn [At: DN2 / Pl: ~oane / E: fr gonfalon] 1 Steag de război în Evul Mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. 2 Însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia medievală.

GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.

GONFALÓN s.n. Steag de război cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului, având însă de obicei axul longitudinal al reprezentărilor heraldice perpendicular pe lance). ♦ Însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală). [< it. gonfalone].

GONFALÓN s. n. steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului). ◊ însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală). (< it. gonfalone)

Intrare: gonfalon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonfalon
  • gonfalonul
  • gonfalonu‑
plural
  • gonfaloane
  • gonfaloanele
genitiv-dativ singular
  • gonfalon
  • gonfalonului
plural
  • gonfaloane
  • gonfaloanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gonfalon

  • 1. Steag de război în Evul Mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală).
      surse: DN

etimologie: