3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.

GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.

GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.

gondola1 vt [At: DEX-S / Pzi: ~lez / E: fr gondoler] A bomba (o tablă, un placaj etc.).

gondola2 vr [At: DEX-S / Pzi: ~lez / E: gondolă] (Rar) A se mișca unduindu-se.

GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler].

GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler)

GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă)

gondolá vb. refl. I A se mișca unduindu-se ◊ „Dar ideea unei slujnice îmbrăcate ca la revistă, gondolându-se ca la șantan, făcând echivoc cu ochiul este sub orice critică.” R.l. 5 X 77 p. 2 (din gondolă + -a; DN3 – alt sens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză

Intrare: gondolat
gondolat participiu
participiu (PT2)
Participiul lui „a gondola”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gondolat
  • gondolatul
  • gondolatu‑
  • gondola
  • gondolata
plural
  • gondolați
  • gondolații
  • gondolate
  • gondolatele
genitiv-dativ singular
  • gondolat
  • gondolatului
  • gondolate
  • gondolatei
plural
  • gondolați
  • gondolaților
  • gondolate
  • gondolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: gondola (bomba)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gondola
  • gondolare
  • gondolat
  • gondolatu‑
  • gondolând
  • gondolându‑
singular plural
  • gondolea
  • gondolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gondolez
(să)
  • gondolez
  • gondolam
  • gondolai
  • gondolasem
a II-a (tu)
  • gondolezi
(să)
  • gondolezi
  • gondolai
  • gondolași
  • gondolaseși
a III-a (el, ea)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondola
  • gondolă
  • gondolase
plural I (noi)
  • gondolăm
(să)
  • gondolăm
  • gondolam
  • gondolarăm
  • gondolaserăm
  • gondolasem
a II-a (voi)
  • gondolați
(să)
  • gondolați
  • gondolați
  • gondolarăți
  • gondolaserăți
  • gondolaseți
a III-a (ei, ele)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondolau
  • gondola
  • gondolaseră
Intrare: gondola (mișca)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gondola
  • gondolare
  • gondolat
  • gondolatu‑
  • gondolând
  • gondolându‑
singular plural
  • gondolea
  • gondolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gondolez
(să)
  • gondolez
  • gondolam
  • gondolai
  • gondolasem
a II-a (tu)
  • gondolezi
(să)
  • gondolezi
  • gondolai
  • gondolași
  • gondolaseși
a III-a (el, ea)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondola
  • gondolă
  • gondolase
plural I (noi)
  • gondolăm
(să)
  • gondolăm
  • gondolam
  • gondolarăm
  • gondolaserăm
  • gondolasem
a II-a (voi)
  • gondolați
(să)
  • gondolați
  • gondolați
  • gondolarăți
  • gondolaserăți
  • gondolaseți
a III-a (ei, ele)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondolau
  • gondola
  • gondolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gondola (bomba)

  • 1. A bomba (o tablă, un placaj etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe).
    surse: MDN '00

etimologie:

gondola (mișca)

  • 1. rar A se mișca unduindu-se.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • gondolă
    surse: DEX '09 MDN '00