2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GOMOTÍ, gomotésc, vb. IV. Intranz. (Var.) A zgomota. (cf. zgomot)

Intrare: gomotire
gomotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gomotire
  • gomotirea
plural
  • gomotiri
  • gomotirile
genitiv-dativ singular
  • gomotiri
  • gomotirii
plural
  • gomotiri
  • gomotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gomoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gomoti
  • gomotire
  • gomotit
  • gomotitu‑
  • gomotind
  • gomotindu‑
singular plural
  • gomotește
  • gomotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gomotesc
(să)
  • gomotesc
  • gomoteam
  • gomotii
  • gomotisem
a II-a (tu)
  • gomotești
(să)
  • gomotești
  • gomoteai
  • gomotiși
  • gomotiseși
a III-a (el, ea)
  • gomotește
(să)
  • gomotească
  • gomotea
  • gomoti
  • gomotise
plural I (noi)
  • gomotim
(să)
  • gomotim
  • gomoteam
  • gomotirăm
  • gomotiserăm
  • gomotisem
a II-a (voi)
  • gomotiți
(să)
  • gomotiți
  • gomoteați
  • gomotirăți
  • gomotiserăți
  • gomotiseți
a III-a (ei, ele)
  • gomotesc
(să)
  • gomotească
  • gomoteau
  • gomoti
  • gomotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)