golomoz² sm [At: PANȚU, PL. / V: gălăm~, ~oc, ~oț, ~măț / Pl: ~i / E: nct] Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata).

golomoz¹ sn [At: LB / V: gălăm~, gomoloz, ~os, ~oț, ~oc, ~ăț, glo~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cocoloș (dintr-un material solid). 2 Grămadă de plante strânse și făcute ghem. 3 Moloz. 4 (Îf gălăm~) Pământ și lut cu paie, pentru lipitul pereților. 5 (Îf gălăm~) Mocirlă. 6 Grămadă de oameni care vorbesc toți odată. 7 Amestecătură. 8 (Fig) Batjocură. 9 (Îf glo~) Amestec. 10 (Îf ~oț) Harababură.

glomoz sn vz golomoz

golomăț¹ sn vz golomoz¹

golomăț² sm vz golomoz²

golomoc² sn vz golomoz²

golomoc¹ sn vz golomoz¹

golomos sn vz golomoz¹

golomoț² sn vz golomoz²

golomoț¹ sn vz golomoz¹

gomoloz sn vz golomoz

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

glomóz, V. gălămoz.

golomoz, -moaze.

gomoloz, gomoloaze, (golomos, golomoț, gălămoz), s.n. – 1. Resturi, pleavă, gunoi. 2. Ceva fără folos (Bârlea, 1924): „Și-a rămas ce-i golomos / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea, 1924, I: 102). 3. Tăciune de grâu (Memoria, 2001). 4. Cocoloș, bulz. – Et. nec. (DEX, MDA).

golomos, adj. (golomoz, golomoț, gălămoz) – 1. Ghem, cocoloș. 2. Netrebnic, fără niciun folos (Bârlea 1924): „Și-a rămas ce-i golomas / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea 1924 I: 102). – Et. nec. (MDA).

gomoloz, -oaze, s.n. – Tăciune de grâu (Memoria 2001). – Din gomoloz „cocoloș, bulz”, ref. la forma tăciunelui.