3 intrări

23 de definiții

golit1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: goli] 1-9 Golire (1-9). 10 (Rar) Golire (10).

golit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. / Pl: ~iți, ~e / E: goli] 1 (D. oameni) Dezbrăcat. 2 (Înv; fig) Jefuit. 3 Lipsit (de ceva). 4 (D. sabie) Scos din teacă. 5 (D. recipiente) Deșertat. 6 (Fig) Rămas fără gânduri, sentimente.

GOLÍT s. v. descărcare.

goli [At: MOXA, 392/35 / Pzi: golesc / E: gol1] 1-2 vtr (Înv) A (se) dezbrăca de tot. 3 vt (Înv; spc) A dezbrăca părți intime ale corpului. 4 vr (Fam; d. ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. 5 vt (Înv; d. arme) A scoate din teacă. 6 vt A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un recipient, spațiu etc. Si: a deșerta. 7 vi (Înv; îlv) A ~ (tot) sacul A mărturisi (tot). 8 vrp (D. recipiente) A rămâne fără conținut. 9 vrp (Fig; d. spații) A rămâne fără ființe. 10 vt A bea tot conținutul dintr-un recipient. 11 vt(a) (Îvr; complinit de avere, bani etc.) A jefui. 12 vi (Îvr) A fi lipsit (de ceva). 13 vt (Fig) A rămâne fără gânduri, sentimente.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă

golí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 sg. și pl. goleáscă

GOLÍ vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

GOLÍ vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.

A GOLÍ ~ésc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol

A SE GOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol

golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GOLIT adj. gol, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.)

GOLIT s. descărcare, descărcat, deșertare, deșertat, golire. (~ unei roabe.)

GOLI vb. 1. a descărca, a deșerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuință.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.

goli, golesc v. t. (intl.) I. a fura II v. r. a mărturisi.

Intrare: golit (adj.)
golit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golit
  • golitul
  • golitu‑
  • goli
  • golita
plural
  • goliți
  • goliții
  • golite
  • golitele
genitiv-dativ singular
  • golit
  • golitului
  • golite
  • golitei
plural
  • goliți
  • goliților
  • golite
  • golitelor
vocativ singular
plural
Intrare: goli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • goli
  • golire
  • golit
  • golitu‑
  • golind
  • golindu‑
singular plural
  • golește
  • goliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • golesc
(să)
  • golesc
  • goleam
  • golii
  • golisem
a II-a (tu)
  • golești
(să)
  • golești
  • goleai
  • goliși
  • goliseși
a III-a (el, ea)
  • golește
(să)
  • golească
  • golea
  • goli
  • golise
plural I (noi)
  • golim
(să)
  • golim
  • goleam
  • golirăm
  • goliserăm
  • golisem
a II-a (voi)
  • goliți
(să)
  • goliți
  • goleați
  • golirăți
  • goliserăți
  • goliseți
a III-a (ei, ele)
  • golesc
(să)
  • golească
  • goleau
  • goli
  • goliseră
Intrare: golit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golit
  • golitul
  • golitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • golit
  • golitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

golit (adj.)

golit (s.n.)

goli

  • 1. tranzitiv A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșerta antonime: umple 2 exemple
    exemple
    • Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151.
      surse: DLRLC
      • comentariu Exemplul ilustrează participiul verbului.
        surse: dexonline
    • Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. bea
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63.
        surse: DLRLC
      • Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv pasiv (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol (1.), fără ființe.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pustiu 3 exemple
      exemple
      • Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54.
        surse: DLRLC
      • Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75.
        surse: DLRLC
      • Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv familiar (Despre ființe) A evacua fecalele sau urina.
    surse: DEX '09

etimologie: