2 intrări

20 de definiții

GOLÍT s. v. descărcare.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă

golí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 sg. și pl. goleáscă

GOLÍ vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

GOLÍ vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.

A GOLÍ ~ésc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol

A SE GOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol

golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GOLÍT adj. gol, secat, secătuit, (astăzi rar) sleít. (O vistierie ~.)

GOLÍT s. descărcare, descărcat, deșertare, deșertat, golire. (~ unei roabe.)

GOLÍ vb. 1. a descărca, a deșerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scúrge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuință.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

golí vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.

goli, golesc v. t. (intl.) I. a fura II v. r. a mărturisi.

Intrare: golit
golit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular golit golitul goli golita
plural goliți goliții golite golitele
genitiv-dativ singular golit golitului golite golitei
plural goliți goliților golite golitelor
vocativ singular
plural
Intrare: goli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) goli golire golit golind singular plural
golește goliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) golesc (să) golesc goleam golii golisem
a II-a (tu) golești (să) golești goleai goliși goliseși
a III-a (el, ea) golește (să) golească golea goli golise
plural I (noi) golim (să) golim goleam golirăm goliserăm, golisem*
a II-a (voi) goliți (să) goliți goleați golirăți goliserăți, goliseți*
a III-a (ei, ele) golesc (să) golească goleau goli goliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)