golire sf [At: LTR / Pl: ~ri / E: goli] 1 Dezbrăcare. 2 Dezbrăcare a unor părți intime ale corpului Si: golit¹ (2). 3 (Fam) Evacuare a fecalelor sau a urinei din organism Si: golit¹ (3). 4 Scoatere a unei arme din teacă Si: golit¹ (4). 5 Scoatere a conținutului dintr-un recipient Si: golit¹ (5). 6 Rămânere fără conținut Si: golit¹ (6). 7 Consumare a întregului conținut dintr-un recipient Si: golit¹ (7). 8 (Îvr) Jefuire. 9 (Îvr) Lipsire de ceva Si: golit¹ (9). 10 (Fig) Stare în care omul rămâne fără gânduri, sentimente Si: (rar) golit¹ (10). 11 (Ccr; teh) Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

GOLIRE, goliri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) goli; deșertare. 2. Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

GOLI, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol², fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol².

goli [At: MOXA, 392/35 / Pzi: golesc / E: gol¹] 1-2 vtr (Înv) A (se) dezbrăca de tot. 3 vt (Înv; spc) A dezbrăca părți intime ale corpului. 4 vr (Fam; d. ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. 5 vt (Înv; d. arme) A scoate din teacă. 6 vt A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un recipient, spațiu etc. Si: a deșerta. 7 vi (Înv; îlv) A ~ (tot) sacul A mărturisi (tot). 8 vrp (D. recipiente) A rămâne fără conținut. 9 vrp (Fig; d. spații) A rămâne fără ființe. 10 vt A bea tot conținutul dintr-un recipient. 11 vt(a) (Îvr; complinit de avere, bani etc.) A jefui. 12 vi (Îvr) A fi lipsit (de ceva). 13 vt (Fig) A rămâne fără gânduri, sentimente.

GOLI, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol², fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol².

GOLI, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol³ (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.

A SE GOLI mă ~esc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol

A GOLI ~esc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol

golì v. a face gol, a deșerta.

golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

goli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golesc, 3 sg. golește, imperf. 1 goleam; conj. prez. 1 sg. să golesc, 3 să golească

goli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golesc, imperf. 3 sg. golea; conj. prez. 3 să golească

goli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golesc, imperf. 3 sg. golea; conj. prez. 3 sg. și pl. golească

GOLIRE s. 1. v. descărcare. 2. v. evacuare.

GOLIRE s. v. despuiere, dezbrăcare, dezgolire.

GOLIRE s. 1. descărcare, descărcat, deșertare, deșertat, golit. (~ unei roabe.) 2. eliberare, evacuare, liberare. (~ unei locuințe.)

golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE.

GOLI vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

GOLI vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.

goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA.

GOLI vb. 1. a descărca, a deșerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuință.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

A goli ≠ a umple

goli, golesc v. t. (intl.) I. a fura II v. r. a mărturisi.