2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

golire sf [At: LTR / Pl: ~ri / E: goli] 1 Dezbrăcare. 2 Dezbrăcare a unor părți intime ale corpului Si: golit1 (2). 3 (Fam) Evacuare a fecalelor sau a urinei din organism Si: golit1 (3). 4 Scoatere a unei arme din teacă Si: golit1 (4). 5 Scoatere a conținutului dintr-un recipient Si: golit1 (5). 6 Rămânere fără conținut Si: golit1 (6). 7 Consumare a întregului conținut dintr-un recipient Si: golit1 (7). 8 (Îvr) Jefuire. 9 (Îvr) Lipsire de ceva Si: golit1 (9). 10 (Fig) Stare în care omul rămâne fără gânduri, sentimente Si: (rar) golit1 (10). 11 (Ccr; teh) Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

GOLÍRE, goliri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) goli; deșertare. 2. Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri

GOLÍRE s. v. despuiere, dezbrăcare, dezgolire.

GOLÍRE s. 1. v. descărcare. 2. v. evacuare.

goli [At: MOXA, 392/35 / Pzi: golesc / E: gol1] 1-2 vtr (Înv) A (se) dezbrăca de tot. 3 vt (Înv; spc) A dezbrăca părți intime ale corpului. 4 vr (Fam; d. ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. 5 vt (Înv; d. arme) A scoate din teacă. 6 vt A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un recipient, spațiu etc. Si: a deșerta. 7 vi (Înv; îlv) A ~ (tot) sacul A mărturisi (tot). 8 vrp (D. recipiente) A rămâne fără conținut. 9 vrp (Fig; d. spații) A rămâne fără ființe. 10 vt A bea tot conținutul dintr-un recipient. 11 vt(a) (Îvr; complinit de avere, bani etc.) A jefui. 12 vi (Îvr) A fi lipsit (de ceva). 13 vt (Fig) A rămâne fără gânduri, sentimente.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol2.

GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă

GOLÍ vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.

GOLÍ vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)

A GOLÍ ~ésc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol

A SE GOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol

golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri

golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE.

arată toate definițiile

Intrare: goli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • goli
  • golire
  • golit
  • golitu‑
  • golind
  • golindu‑
singular plural
  • golește
  • goliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • golesc
(să)
  • golesc
  • goleam
  • golii
  • golisem
a II-a (tu)
  • golești
(să)
  • golești
  • goleai
  • goliși
  • goliseși
a III-a (el, ea)
  • golește
(să)
  • golească
  • golea
  • goli
  • golise
plural I (noi)
  • golim
(să)
  • golim
  • goleam
  • golirăm
  • goliserăm
  • golisem
a II-a (voi)
  • goliți
(să)
  • goliți
  • goleați
  • golirăți
  • goliserăți
  • goliseți
a III-a (ei, ele)
  • golesc
(să)
  • golească
  • goleau
  • goli
  • goliseră
Intrare: golire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golire
  • golirea
plural
  • goliri
  • golirile
genitiv-dativ singular
  • goliri
  • golirii
plural
  • goliri
  • golirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

golire

  • 1. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșertare
  • 2. Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.
    surse: DLRLC sinonime: evacuare

etimologie:

  • vezi goli
    surse: DEX '98 DEX '09

goli

  • 1. tranzitiv A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșerta antonime: umple 2 exemple
    exemple
    • Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151.
      surse: DLRLC
      • comentariu Exemplul ilustrează participiul verbului.
        surse: dexonline
    • Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. bea
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63.
        surse: DLRLC
      • Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv pasiv (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol (1.), fără ființe.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pustiu 3 exemple
      exemple
      • Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54.
        surse: DLRLC
      • Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75.
        surse: DLRLC
      • Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv familiar (Despre ființe) A evacua fecalele sau urina.
    surse: DEX '09

etimologie: