2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gogonețe sfp [At: DA ms / E: nct] (Reg) Preparat din carne de vacă, nedefinit mai îndeaproape.

GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

gogoneț, ~eață a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: gogon + -eț] 1 (Reg) Rotund, plin și tare Si: coconeț (1). 2 (Reg; îs) Prune ~e (sau coconețe) Corcodușe. 3 (Fam; fig) Gogonat (2).

GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -eț.

GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Rotund și umflat; gogonat. Găina îi făcuse trei ouă gogonețe. ȘEZ. IX 115. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și rotunde care se coc prin luna august. ♦ Fig. (Despre minciuni, greșeli) Mare, exagerat, gogonat. Cetind numărul 8 al Convorbirilor am dat de o greșeală de tipar destul de gogoneață. ALECSANDRI, S. 154.

gologoț m. Mold. bulgăre rotund: gologoți de ghiață. [Metateză din gogoloț = gogoneț].

gogonéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (ca și gogonat, cocoloș, dodoloț). Gogonat, sferic. V. tărtăneț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. sg. gogoneáță, pl. gogonéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUN GOGONÉȚ s. v. goldan, renglot.

prun gogoneț s. v. GOLDAN. RENGLOT.

Intrare: gogonețe
gogonețe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gogoneț
gogoneț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoneț
  • gogonețul
  • gogonețu‑
  • gogoneață
  • gogoneața
plural
  • gogoneți
  • gogoneții
  • gogonețe
  • gogonețele
genitiv-dativ singular
  • gogoneț
  • gogonețului
  • gogonețe
  • gogoneței
plural
  • gogoneți
  • gogoneților
  • gogonețe
  • gogonețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gogoneț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Găina îi făcuse trei ouă gogonețe. ȘEZ. IX 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat Despre minciuni, greșeli:
      exemple
      • Cetind numărul 8 al Convorbirilor am dat de o greșeală de tipar destul de gogoneață. ALECSANDRI, S. 154.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Gogon (regional „mic obiect sferic”) + sufix -eț.
    surse: DEX '09