2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

godiere sf [At: DN3 / V: ~diare / Pl: ~ri / E: godia] Procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsarea, cât și dirijarea ambarcației.

GODIÉRE s.f. Procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsia, cât și dirijarea ambarcației. [< godia].

GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

godia vi [At: DN3 / P: ~di-a / Pzi: 3 ~ia / E: fr godiller] A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag.

GODIÁ vb. I. intr. A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. godiller].

GODIÁ vb. intr. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag. (< fr. godiller)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri

godiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. godiérii

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)

godiá vb. (sil. -di-a-), ind. prez. 1 sg. godiéz, 3 sg. și pl. godiáză

Intrare: godiere
  • silabație: go-di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • godiere
  • godierea
plural
  • godieri
  • godierile
genitiv-dativ singular
  • godieri
  • godierii
plural
  • godieri
  • godierilor
vocativ singular
plural
godiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • godiare
  • godiarea
plural
  • godieri
  • godierile
genitiv-dativ singular
  • godieri
  • godierii
plural
  • godieri
  • godierilor
vocativ singular
plural
Intrare: godia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • godia
  • godiere
  • godiat
  • godiatu‑
  • godiind
  • godiindu‑
singular plural
  • godia
  • godiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • godiez
(să)
  • godiez
  • godiam
  • godiai
  • godiasem
a II-a (tu)
  • godiezi
(să)
  • godiezi
  • godiai
  • godiași
  • godiaseși
a III-a (el, ea)
  • godia
(să)
  • godieze
  • godia
  • godie
  • godiase
plural I (noi)
  • godiem
(să)
  • godiem
  • godiam
  • godiarăm
  • godiaserăm
  • godiasem
a II-a (voi)
  • godiați
(să)
  • godiați
  • godiați
  • godiarăți
  • godiaserăți
  • godiaseți
a III-a (ei, ele)
  • godia
(să)
  • godieze
  • godiau
  • godia
  • godiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

godiere godiare

  • 1. Acțiunea de a godia; procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsia, cât și dirijarea ambarcației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi godia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

godia

  • 1. marină A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: