godiere sf [At: DN³ / V: ~diare / Pl: ~ri / E: godia] Procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsarea, cât și dirijarea ambarcației.

GODIERE s.f. Procedeu de vîslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atît propulsia, cît și dirijarea ambarcației. [< godia].

godia vi [At: DN³ / P: ~di-a / Pzi: 3 ~iază / E: fr godiller] A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag.

godiare sf vz godiere

GODIA vb. I. intr. A vîsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcînd ca barca să înainteze în zigzag. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. godiller].

GODIA vb. intr. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag. (< fr. godiller)

godiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. godierii; pl. godieri

!godiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. godierii; pl. godieri

godiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. godierii

godia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. godiez (desp. -di-ez), 3 godiază, 1 pl. godiem; conj. prez. 1 sg. să godiez, 3 să godieze; ger. godiind (desp. -di-ind)

*godia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiază, 1 pl. godiem (-di-em); conj. prez. 3 să godieze; ger. godiind (-di-ind)

godia vb. (sil. -di-a-), ind. prez. 1 sg. godiez, 3 sg. și pl. godiază