godie² sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr godille] Vâslă lungă care servește la godiere.

godie¹ sf [At: RETEGANUL, TR. 176/26 / V: (reg) gogie, godje / Pl: ~ii / E: ns cf vsl годити] 1 (Trs) Mireasă. 2 (Pop) Orație de nuntă.

GODIE s.f. Ramă lungă care servește la godiere. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < fr. godille].

GODIE s. f. ramă lungă care servește la godiere. (< fr. godille)

gódie f. (poate din răd. god- ca în logodesc). Trans. Mireasă în ziŭa întîĭa. Sînge de godie. V. sînge.

godia vi [At: DN³ / P: ~di-a / Pzi: 3 ~iază / E: fr godiller] A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag.

godje sf vz godie

gogie sf vz godie

GODIA vb. I. intr. A vîsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcînd ca barca să înainteze în zigzag. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. godiller].

GODIA vb. intr. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag. (< fr. godiller)

godie² (vâslă) s. f., art. godia, g.-d. art. godiei; pl. godii, art. godiile (desp. -di-i-)

godie¹ (mireasă) (reg.) (desp. -di-e) s. f., art. godia (desp. -di-a), g.-d. art. godiei; pl. godii, art. godiile (desp. -di-i-)

godie¹ (mireasă) (reg.) (-di-e) s. f., art. godia (-di-a), g.-d. art. godiei; pl. godii, art. godiile (-di-i-)

godie² (vâslă) s. f., art. godia, g.-d. art. godiei; pl. godii, art. godiile (-di-i-)

godie (vâslă lungă; mireasă) s. f. (sil. -di-e), art. godia (sil. -di-a), g.-d. art. godiei; pl. godiile (sil. -di-i-)

godia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. godiez (desp. -di-ez), 3 godiază, 1 pl. godiem; conj. prez. 1 sg. să godiez, 3 să godieze; ger. godiind (desp. -di-ind)

*godia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiază, 1 pl. godiem (-di-em); conj. prez. 3 să godieze; ger. godiind (-di-ind)

godia vb. (sil. -di-a-), ind. prez. 1 sg. godiez, 3 sg. și pl. godiază

godie, godii, s.f. (reg.) mireasă în ziua întâi.