2 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

goangă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 473/19 / V: gân~, ~ndă, ~ndră / Pl: ~nge / E: pbl fo] 1 Orice insectă care nu are altă denumire. 2 (Reg) Insectă mică. 3 (Reg) Vierme. 4 (Reg; spc) Vierme de mătase. 5 (Ent; Trs; îc) ~-de-balegă Bălegar (Geotrupa stercorarius). 6 (Ent; Trs; îc) ~-cu-foc Licurici (Lampyris noctiluca). 7 (Reg; fig) Fetiță. 8 (Reg; îf goande) Gângurit. 9 (Reg; îf goande) Vorbe cu care facem să râdă un bebeluș. 10 (Pfm; îe) A spune ~ge A spune fleacuri. 11 (Îae) A spune minciuni. 12 (Îe) A se ține de ~ge A face glume nepotrivite. 13 (Îae) A fi neserios. 14 (Buc; îf goandă) Goambă (1) (Blaps mortipaga). 15 (Trs; îc) Goandă de câini, Goandă câinească Musca-calului (Hipobosca equina).

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Popular) Insectă, gînganie. Tu ai bani... pitulați în pat, dedesubt de tot, pre blănile alea pre care umblă goangele. DUMITRIU, N. 161. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. ISPIRESCU, L. 287.

GOÁNGĂ ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferențiat în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare și, de cele mai multe ori, cu aripi; insectă. * A se ține de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

goangă f. insectă mică: bâzăitoarea bâzăe ca o goangă ISP. [Onomatopee: sunetul gâng (v. gânganie) sau gong imită bâzăitul insectelor].

goángă (oa dift.) f., pl. e (var. din gîngă, gînganie). Vest. Gînganie, insect. Goanga (Btș. Dobr.), gogorița, bordea, caŭa, buzguroĭu. V. gongărie.

gî́ngă f., pl. ĭ (rudă cu gînganie). Mold. sud Mare mulțime de ființe, furnicar: cîtă gîngă de oamenĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOÁNGĂ s. v. fugău, gânganie, gâză, hexapod, insectă.

goangă s. v. FUGĂU. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

goángă, gonji, goange, s.f. – 1. (pop.) Insectă, gânganie: „Mai demult n-o fost nici atâtea gongi de picioici...” (Fărcașa, 2013; zona Codru). 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș, 1986). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA), probabil din gâng, gânganie.

goángă, s.f. – 1. Nume generic pentru insecte. 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș 1986). – Formă onomatopeică (MDA).

gângă, gângi, s.f. (reg.) furnicar, mulțime de ființe.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GOANGĂ subst. 1. – fam. act. 2. Goangea. 3. Gonga (11-13 G I 57); – P. (Î Div); Gongu t.; -lești moșneni din Teleorman (ib).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

goangă, goange s. f. (glum.) 1. fleac. 2. minciună.

a se ține de goange expr. 1. a face glume proaste. 2. a spune prostii / vorbe goale. 3. a spune minciuni.

Intrare: goangă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goangă
  • goanga
plural
  • goange
  • goangele
genitiv-dativ singular
  • goange
  • goangei
plural
  • goange
  • goangelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângă
  • gânga
plural
  • gângi
  • gângile
genitiv-dativ singular
  • gângi
  • gângii
plural
  • gângi
  • gângilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goandă
  • goanda
plural
  • goande
  • goandele
genitiv-dativ singular
  • goande
  • goandei
plural
  • goande
  • goandelor
vocativ singular
plural
goandră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gondă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Goangă
Goangă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Goangă

goangă gângă goandă goandră gondă

  • 1. popular Insectă (mică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gânganie insectă 2 exemple
    exemple
    • Tu ai bani... pitulați în pat, dedesubt de tot, pre blănile alea pre care umblă goangele. DUMITRIU, N. 161.
      surse: DLRLC
    • Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. ISPIRESCU, L. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie glumeț A spune goange = a spune fleacuri, minciuni.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie glumeț A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: