15 definiții pentru goștină
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GOȘTINĂ, goștini, s. f. (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.
goștină sf [At: DOC (1629), ap. HEM 3204 / V: gorș~, gorștenă / Pl: ~ne / E: nct] (Mol; înv) Dare pe oi, porci sau vaci Si: (înv) goștiniță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GOȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GOȘTINĂ, goștini, s. f. (Învechit) Dare pe oi și pe porci. Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci și cinci, bez ploconul; acu a mai adăugat văcărit și goștină. GHICA, S. 512.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
goștină f. odinioară, dare pe oi și pe mascuri din partea negustorilor străini, scoasă pentru întâia oară de Mihnea Vodă (1576-1593). [Cf. pol. GOȘȚINA, ospeție, oarecum dare pentru adăpostirea vitelor străine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
góștină și (maĭ vechĭ) górștină f., pl. ĭ (vsl. *gorščina, d. gora, munte, adică „biru de pășunat pe munte”; nsl. górščina, bir pe podgoriĭ. V. podgorie). Vechĭ. Bir pe oĭ și porcĭ (impus întîĭa oară de Mihnea II al Țăriĭ Româneștĭ, 1577-83. Șăin.). – Și goștíniță saŭ (?) góștiniță. La Xen. (3, 172 de doŭă orĭ) gróștină, ĭar la 5, 175, „porcăritu saŭ goștina”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gorștenă sf vz goștină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gorștină sf vz goștină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
groștină sf vz goștină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
górștină, V. goștină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gróștină, V. goștină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
goștină (înv.) s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
goștină (înv.) s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
goștină s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
goștină (goștine), s. f. – Contribuție din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), și care era plătită la început pentru oile ce pășteau pe imașurile și terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit și pentru porci. – Var. gorștină, goșt(i)niță. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „ședere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groștei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuție pe pășunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuții pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var. – Der. go(r)știnar, s. m. (persoană care strîngea această contribuție); goștinărit, s. n. (venit strîns din această contribuție).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DER | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
goștină, goștinisubstantiv feminin
- 1. Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. DEX '09 DLRLC
- Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci și cinci, bez ploconul; acu a mai adăugat văcărit și goștină. GHICA, S. 512. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09