GOȘTINĂ, goștini, s. f. (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

goștină sf [At: DOC (1629), ap. HEM 3204 / V: gorș~, gorștenă / Pl: ~ne / E: nct] (Mol; înv) Dare pe oi, porci sau vaci Si: (înv) goștiniță.

GOȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

GOȘTINĂ, goștini, s. f. (Învechit) Dare pe oi și pe porci. Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci și cinci, bez ploconul; acu a mai adăugat văcărit și goștină. GHICA, S. 512.

goștină f. odinioară, dare pe oi și pe mascuri din partea negustorilor străini, scoasă pentru întâia oară de Mihnea Vodă (1576-1593). [Cf. pol. GOȘȚINA, ospeție, oarecum dare pentru adăpostirea vitelor străine].

góștină și (maĭ vechĭ) górștină f., pl. ĭ (vsl. *gorščina, d. gora, munte, adică „biru de pășunat pe munte”; nsl. górščina, bir pe podgoriĭ. V. podgorie). Vechĭ. Bir pe oĭ și porcĭ (impus întîĭa oară de Mihnea II al Țăriĭ Româneștĭ, 1577-83. Șăin.). – Și goștíniță saŭ (?) góștiniță. La Xen. (3, 172 de doŭă orĭ) gróștină, ĭar la 5, 175, „porcăritu saŭ goștina”.

gorștenă sf vz goștină

gorștină sf vz goștină

groștină sf vz goștină

górștină, V. goștină.

gróștină, V. goștină.

goștină (înv.) s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini

goștină (înv.) s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini

goștină s. f., g.-d. art. goștinii; pl. goștini

goștină (goștine), s. f. – Contribuție din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), și care era plătită la început pentru oile ce pășteau pe imașurile și terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit și pentru porci. – Var. gorștină, goșt(i)niță. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „ședere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groștei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuție pe pășunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuții pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var. – Der. go(r)știnar, s. m. (persoană care strîngea această contribuție); goștinărit, s. n. (venit strîns din această contribuție).