2 definiții pentru glotocronologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
glotocronologie s. f. Metodă lingvistică bazată pe statistica lexicală, care își propune să dateze limbile primitive. (< fr. glottochronologie)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GLOTO- „limbă, lexic, lingual”. ◊ gr. glotta „limbă” > fr. glotto-, it. id., engl. id. > rom. gloto-. □ ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., tehnică bazată pe statistica lexicală, care își propune datarea limbilor primitive; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Dialectologie*. 2. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: glotocronologie
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
glotocronologiesubstantiv feminin
- 1. Metodă lingvistică bazată pe statistica lexicală, care își propune să dateze limbile primitive. MDN '00
etimologie:
- glottochronologie MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.