glojdări vt [At: ARH. OLT. XXI, 265 / V: ~dari, ~deri, ~dori, gliojdori / Pzi: glojdăr, ~resc / E: ns cf gloșdar] (Reg) 1 (D. vite) A mânca coceni. 2 (Fig; d. oameni) A mânca porumb fiert sau copt până nu mai rămâne decât coceanul. 3 A paște iarbă până la rădăcină. 4 A înțepa.