glodaș¹ sm [At: LTR / Pl: ~i / E: glod + -aș] Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață.

glodaș² sm vz glotaș

glodaș m. cel însărcinat la ocne cu punerea sării în căruțe.

glodáș m. (d. glod, cu înț. pl. de „zgrunțurĭ, bulgărĭ”). Cel care, la saline, pune bulgăriĭ în căruță.

GLOTAȘ, glotași, s. m. (În Evul Mediu în Țările Române) Soldat pedestraș care făcea partea dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.

glotaș sm [At: (a. 1814) URICARIUL II, 182/15 / V: ~odaș / Pl: ~i / E: gloată + -aș] 1 (Înv) Soldat din corpul unei gloate (7). 2 (Înv; lpl) Copiii unei familii.

GLOTAȘ sm. 🎖️ Soldat care facea parte din gloată; milițian: trebui să dea drumul ~ilor pentru două săptămîni (VLAH.).

GLOTAȘ, glotași, s. m. Soldat pedestraș care făcea parte dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.

GLOTAȘ, glotași, s. m. (În trecut) Soldat care făcea parte din gloată (2); ostaș din rezervele armatei, din contingentele vechi. Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289.

glotáș m. (d. gloată). Care face parte din gloatele armateĭ.

glotaș (înv.) s. m., pl. glotași

glotaș (înv.) s. m., pl. glotași

glotaș s. m., pl. glotași

glotáș, glotași, s.m. (arh.) (în Evul Mediu) Soldat din corpul unei gloate: „…însă învățătorul Vasile Bercan e dus la serviciu militar, ca glotaș, la trupa 38” (Câmpeanu, 2016: 232). – Din gloată + suf. -aș (DEX, MDA).