2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLODÁȘ, glodași, s. m. Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață. – Glod + suf. -aș.

GLODÁȘ, glodași, s. m. Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață. – Glod + suf. -aș.

glodaș1 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: glod + -aș] Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață.

glodaș m. cel însărcinat la ocne cu punerea sării în căruțe.

glodáș m. (d. glod, cu înț. pl. de „zgrunțurĭ, bulgărĭ”). Cel care, la saline, pune bulgăriĭ în căruță.

GLOTÁȘ, glotași, s. m. (În Evul Mediu în Țările Române) Soldat pedestraș care făcea partea dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.

glotaș sm [At: (a. 1814) URICARIUL II, 182/15 / V: ~odaș / Pl: ~i / E: gloată + -aș] 1 (Înv) Soldat din corpul unei gloate (7). 2 (Înv; lpl) Copiii unei familii.

GLOTÁȘ, glotași, s. m. Soldat pedestraș care făcea parte dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.

GLOTÁȘ, glotași, s. m. (În trecut) Soldat care făcea parte din gloată (2); ostaș din rezervele armatei, din contingentele vechi. Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289.

glotáș m. (d. gloată). Care face parte din gloatele armateĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glotáș (înv.) s. m., pl. glotáși

Intrare: glodaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glodaș
  • glodașul
  • glodașu‑
plural
  • glodași
  • glodașii
genitiv-dativ singular
  • glodaș
  • glodașului
plural
  • glodași
  • glodașilor
vocativ singular
plural
Intrare: glotaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glotaș
  • glotașul
  • glotașu‑
plural
  • glotași
  • glotașii
genitiv-dativ singular
  • glotaș
  • glotașului
plural
  • glotași
  • glotașilor
vocativ singular
  • glotașule
  • glotașe
plural
  • glotașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glodaș
  • glodașul
  • glodașu‑
plural
  • glodași
  • glodașii
genitiv-dativ singular
  • glodaș
  • glodașului
plural
  • glodași
  • glodașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glodaș

  • 1. Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Glod + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

glotaș glodaș

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Soldat pedestraș care făcea partea dintr-o gloată (3.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gloată + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09