glimău, (glimeie), s.n. – Movilă, ridicătură, deluț. ♦ (top.) Pe glimău, deal în Oncești; Glimeia, arătură în Poienile Izei (Vișovan, 2005). Apelativul glimău (sin. cu gâlmă, glămei, dâlmă) este încă viu în unele sate maramureșene (idem). – Var. a lui gâlmei, probabil din gâlmă (< sl. chlǔmǔ) (MDA).