2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glia1 sn vz glanț

GLANȚ, glanțuri, s. n. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac. – Din germ. Glanz.

GLÓNTE s. n. v. glonț.

GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Var.: glónte s. n.] – Et. nec.

GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Var.: glónte s. n.] – Et. nec.

glanț sn [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / V: glia[1] / Pl: ~uri / E: ger Glanz] 1 Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). 2 (Înv) Piele acoperită cu un strat de lac. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

glonț [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 224/60 / V: glonte[1] sn, (înv) gloanță sf glia sn / Pl: gloanțe, (înv) ~uri sn, (reg) ~i sm / E: nct] 1 sn Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. 2 sn Partea dinspre vârf a unui cartuș. 3 sn (Pex) Cartuș. 4 sn Unealtă de zidărie constând dintr-o greutate de plumb atârnată de o sfoară pentru a indica direcția verticală. 5 av Extrem de repede. 6 av (Îe) A pleca (sau a se duce) ~ A pleca foarte repede. 7 (Trs; îf gloanță) Ghiulea. 8 (Bot; reg) Bulbuci (Caltha palustris). corectată

  1. glonteglonte LauraGellner

GLANȚ s. n. Lustrul1 pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac2. – Din germ. Glanz.

GLANȚ s. n. (Industria pielăriei) Lustrul feței pieilor lustruite; lustru. ♦ (Învechit) Piele de lac. Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.

GLONȚ, gloanțe, s. n. (Și în forma glonte) Proiectil mic de oțel, de aramă sau de plumb, pentru pușcă, mitralieră, pistol automat și pistolet. Cotind la stînga, li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul nou de tinichea al turnului strălucind în soare. CARAGIALE, P. 44. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. EMINESCU, N. 31. Plăieșii răspundeau cu gloanțe. NEGRUZZI, S. I 173. Vorba rea se duce ca glonțul.Glonț trasor v. trasor. Glonț dum-dum v. dum-dum. ♦ (Adverbial; pe lîngă verbe de mișcare ca: «a se duce», «a pleca» etc.) Iute, repede (ca glonțul). Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă. IOSIF, V. 86. Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Mă duc să dau confirmarea știrii! Și pleacă glonț. CARAGIALE, M. 67. ◊ (Cu elipsa verbului) La cîrciumă arvuni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul. Și glonț la tîrg. DELAVRANCEA, V. V. 137. – Pl. și: glonțuri (ALECSANDRI, S. 95), (s. m.) glonți (ALECSANDRI, P. I 4). – Variantă: glónte s. n.

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz)

GLANȚ ~uri n. Lustru de pe suprafața pieilor finisate (uneori date cu lac). /<germ. Glanz

GLONȚ gloánțe n. Proiectil mic pentru armele de foc manuale. * ~ exploziv glonț care explodează când lovește ținta. ~ trasor glonț fosforescent, vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Var. glonte] /cf. ung. galacs

glanț n. lustru (de încălțăminte): botine de glanț AL. [Nemț. GLANZ].

glonț n. (Mold. glonte) 1. globuleț metalic de încărcat armele de foc; 2. pl. bucățele rotunde de zahăr văpsit cu cârmâz. [Ung. GALACS (cit. goloț), glonț]. ║ adv. repede ca glonțul: se duse glonț într’acolo.

glanț n., pl. urĭ (germ. glanz, lustru, de unde și pol. glans, rus. glĕánec). Mold. Lustru. Pele de lac: cĭobote de glanț.

glónte și glonț n., pl. numaĭ gloanțe, vechĭ și glonțurĭ (var. din grăunțe și grunț, de unde s’a făcut glonț, apoĭ glonte, după un masc. maĭ rar glonțĭ, ca munțĭ-munte. Cp. și cu glonțuros, grunțuros și cu litv. gródas față de rom. glod. D. rom. vine ung. golonc. Cp. și cu ghĭont). Plumb, goagă de plumb lungăreață care se pune în cartușu de războĭ orĭ în ghĭulea ca să lovească și să ucidă. (Unele gloanțe îs acoperite cu alt metal). Vechĭ (pl. urĭ). Ghĭulea, obuz: glonțurĭ marĭ de tunurĭ (Let. 1, 460 și 485). Adv. A te duce glonț, a te duce pușcă, drept, fără să’ntorcĭ capu. Vîrtos ca glonțu (pîne, plăcintă), prea uscată, sfarog. V. alic, crint.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: glanț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gla
  • glanțul
  • glanțu‑
plural
  • glanțuri
  • glanțurile
genitiv-dativ singular
  • gla
  • glanțului
plural
  • glanțuri
  • glanțurilor
vocativ singular
plural
glianț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: glonț
glonț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • gloanțe
  • gloanțele
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • gloanțe
  • gloanțelor
vocativ singular
plural
glonț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • glonțuri
  • glonțurile
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • glonțuri
  • glonțurilor
vocativ singular
plural
glonț3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • glonți
  • glonții
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • glonți
  • glonților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glonte
  • glontele
plural
genitiv-dativ singular
  • glonte
  • glontelui
plural
vocativ singular
plural
glianț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gloanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloanță
  • gloanța
plural
  • gloanțe
  • gloanțele
genitiv-dativ singular
  • gloanțe
  • gloanței
plural
  • gloanțe
  • gloanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glanț glianț

  • 1. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac).
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: lustru (luciu)
    • 1.1. învechit Piele acoperită cu un strat de lac.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73.
        surse: DLRLC
      • În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

glonț glonte glianț gloanță

  • 1. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc.
    exemple
    • Cotind la stînga, li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul nou de tinichea al turnului strălucind în soare. CARAGIALE, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. EMINESCU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Plăieșii răspundeau cu gloanțe. NEGRUZZI, S. I 173.
      surse: DLRLC
    • Vorba rea se duce ca glonțul.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Glonț exploziv = glonț care explodează când lovește ținta.
      surse: NODEX
    • surse: DLRLC NODEX
    • surse: DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial Extrem de repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iute attach_file 4 exemple
      exemple
      • Se duce glonț.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă. IOSIF, V. 86.
        surse: DLRLC
      • Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Mă duc să dau confirmarea știrii! Și pleacă glonț. CARAGIALE, M. 67.
        surse: DLRLC
      • (Cu elipsa verbului) La cîrciumă arvuni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul. Și glonț la tîrg. DELAVRANCEA, V. V. 137.
        surse: DLRLC

etimologie: