GLASTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci de flori. La fereastra ta-mi zîmbiră Toate florile din glastră. TOPÎRCEANU, B. 57. Pe țărm, acolo, mică și curată, O casă cu ferești strălucitoare... În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. ♦ Vas în care se țin florile în casă. Masa a fost întinsă cu aspect de sărbătoare, cu glastre încărcate de flori și cu un tacîm în plus. SAHIA, N. 59.