4 definiții pentru glasnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glasnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 122/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: glas + -nic] (Înv) 1-2 sf, a (Grm; șîs slovă ~ă) Vocală. 3 sm (Rar) Orator renumit.

GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -e, adj. (Învechit) Sonor, răsunător. Dați-mi, rogu-mă de voi, Pe zvon glasnic de cimpoi, Știri alese, blînde vești, De bun trai în Preutești. BELDICEANU, P. 113. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. Tu ai slove amfibii nici glasnice, nici neglasnice. NEGRUZZI, S. I 10.

GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.

glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V. glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.

Intrare: glasnic
glasnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glasnic
  • glasnicul
  • glasnicu‑
  • glasnică
  • glasnica
plural
  • glasnici
  • glasnicii
  • glasnice
  • glasnicele
genitiv-dativ singular
  • glasnic
  • glasnicului
  • glasnice
  • glasnicei
plural
  • glasnici
  • glasnicilor
  • glasnice
  • glasnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glasnic

etimologie:

  • glas + sufix -nic.
    surse: DLRM