24 de definiții pentru glagore glagoare glagol glagorie glagole (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glagore sfi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~goa~, ~gol sn, ~ole, ~rie / E: vsl глаголъ] 1 (Înv) A patra literă din alfabetul chirilic. 2 (Îvp) Istețime. 3 (Pop) Minte.

GLAGÓRE s. f. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. f. invar. (Regional) Minte, pricepere. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-n cap, nu-i și pace bună. CREANGĂ, A. 13. – Variantă: glagóle (PANN, P. V. III 127) s. f.

GLAGÓRE f.: A (nu) avea ~ în cap a (nu) putea pătrunde cu mintea; a (nu) pricepe. [Var. glagole] /<sl. glagolu

glagóre m. (din maĭ vechiŭ glagol și -óle, d. vsl. glagolŭ, cuvînt). Vechĭ. Numele luĭ 6 în alfabetu chirilic. Azĭ. Fam. (glagóle [Munt.], glagóre și glagórie). S. f. Minte, pricepere: am și eŭ atîta glagorie!

GLAGÓLE s. f. invar. V. glagore.

glagole f. pricepere, minte, (Mold. glagore): am eu glagole în cap PANN; nu-i glagore în cap CR. [Slav. GLAGOLŬ, cuvânt, rațiune].

glagól și -óle, V. glagore.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!glagóre (pop.) s. f., g.-d. art. glagórii

glagol s. n. (A patra literă a alfabetului chirilic; pl. glagoluri)

glagóle (literă chirilică) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLAGÓRE s. v. judecată, minte, rațiune.

glagore s. v. JUDECATĂ. MINTE. RAȚIUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glagóre s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”.

Intrare: glagore
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagore
  • glagorea
plural
genitiv-dativ singular
  • glagori
  • glagorii
plural
vocativ singular
plural
glagoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagol
  • glagolul
  • glagolu‑
plural
  • glagoluri
  • glagolurile
genitiv-dativ singular
  • glagol
  • glagolului
plural
  • glagoluri
  • glagolurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagole
  • glagolele
plural
genitiv-dativ singular
  • glagole
  • glagolelui
plural
vocativ singular
plural
glagorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagole
  • glagolea
plural
genitiv-dativ singular
  • glagole
  • glagolei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glagore glagoare glagol glagole (2) glagorie

etimologie: