GLAGORE s. f. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagole s. f.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

glagore sfi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~goa~, ~gol sn, ~ole, ~rie / E: vsl глаголъ] 1 (Înv) A patra literă din alfabetul chirilic. 2 (Îvp) Istețime. 3 (Pop) Minte.

GLAGORE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagole s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGORE s. f. invar. (Regional) Minte, pricepere. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-n cap, nu-i și pace bună. CREANGĂ, A. 13. – Variantă: glagole (PANN, P. V. III 127) s. f.

GLAGORE f.: A (nu) avea ~ în cap a (nu) putea pătrunde cu mintea; a (nu) pricepe. [Var. glagole] /<sl. glagolu

glagore f. V. glagole.

glagóre m. (din maĭ vechiŭ glagol și -óle, d. vsl. glagolŭ, cuvînt). Vechĭ. Numele luĭ 6 în alfabetu chirilic. Azĭ. Fam. (glagóle [Munt.], glagóre și glagórie). S. f. Minte, pricepere: am și eŭ atîta glagorie!

GLAGOLE s. f. v. glagore.

glagoare sf vz glagore

glagol sn vz glagore

glagole sfi vz glagore

glagorie sfi vz glagore

GLAGOLE s. f. invar. V. glagore.

GLAGOLE s. f. v. glagore.

glagole f. pricepere, minte, (Mold. glagore): am eu glagole în cap PANN; nu-i glagore în cap CR. [Slav. GLAGOLŬ, cuvânt, rațiune].

glagól și -óle, V. glagore.

glagore (pop.) s. f., g.-d. art. glagorii

!glagore (pop.) s. f., g.-d. art. glagorii

glagore s. f. invar.

glagore, sg.

glagol s. n., pl. glagoluri

glagole (literă chirilică) s. n.

GLAGORE s. v. judecată, minte, rațiune.

glagore s. v. JUDECATĂ. MINTE. RAȚIUNE.

glagore s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”.