glacioizostazie, starea de echilibru hidrostatic a scoarței terestre, determinată de fluctuațiile maselor de gheață de la supr. Pământului. V. și izostazie.

GLACIO- „gheață, ghețar, glaciație”. ◊ L. glacies „gheață” > fr. glacio-, engl. id. > rom. glacio-. □ ~izostazie (v. izo-, v. -stazie), s. f., mișcări izostatice verticale, determinate de formarea sau de topirea calotelor glaciare; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în glaciologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a geografiei fizice care studiază ghețarii.