5 definiții pentru glăsuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLĂSUITÓR, -OÁRE, glăsuitori, -oare, adj. (Înv.; despre păsări) Cântător. [Pr.: -su-i-] – Glăsui + suf. -tor.

GLĂSUITÓR, -OÁRE, glăsuitori, -oare, adj. (Înv.; despre păsări) Cântător. [Pr.: -su-i-] – Glăsui + suf. -tor.

glăsuitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 68/2 / Pl: ~i, ~oare / E: glăsui + -tor] (Înv) 1 a Care glăsuiește (4) Si: cuvântător. 2 a (D. păsări) Cântător. 3 sf (Grm) Vocală Cf glasnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glăsuitór (înv.) (-su-i-) adj. m., pl. glăsuitóri; f. sg. și pl. glăsuitoáre

glăsuitór adj. m., pl. glăsuitóri; f. sg. și pl. glăsuitoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

însăși-glăsuitoare s. f. (Muz., înv.) Prosomie; podobie; idiomelă. – Din însăși + glăsuitor.

Intrare: glăsuitor
glăsuitor adjectiv
  • silabație: glă-su-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glăsuitor
  • glăsuitorul
  • glăsuitoru‑
  • glăsuitoare
  • glăsuitoarea
plural
  • glăsuitori
  • glăsuitorii
  • glăsuitoare
  • glăsuitoarele
genitiv-dativ singular
  • glăsuitor
  • glăsuitorului
  • glăsuitoare
  • glăsuitoarei
plural
  • glăsuitori
  • glăsuitorilor
  • glăsuitoare
  • glăsuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glăsuitor

etimologie:

  • Glăsui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09