Definiția cu ID-ul 1348148:
Regionalisme / arhaisme
giurătór, giurători, s.m. Martor care depune jurământ într-un proces: „Mi-i pune de giurători, / C-oi giura de zăce ori. / Eu oi giura pântru tine, / Că și-aseară-ai fost la mine” (Bilțiu, 2006: 166). – Var. a lui jurător.