2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

gionat sn [At: CONV. LIT. XLIV, II 619 / V: genoate snp / Pl: ~e / E: nct] (Rar; irn) Picior (de om) Cf zgaibă.

GIONÁT, gionate, s. n. (Rar, peior.) Picior (de om). – Et. nec.

GIONÁT, gionate, s. n. (Familiar, depreciativ) Picior.

cĭoántă și gĭoántă f., pl. e (fem. d. cĭont 1). Est. Iron. Picĭor, crac, genuchĭ (gaĭbarace, jugleĭe, cotonoage, cocale, cĭopătăĭ): ĭa trage-țĭ cĭoantele maĭ în colo. Lovitură de genuchĭ orĭ de picĭor: ĭ-a tras o gĭonoată de ĭ-aŭ clănțănit fălcile! – Și cĭonoată, gĭonoată și gĭonată (din cĭoantă, apoĭ cĭnoată, cĭonoată). În Serbia genoată. V. cĭopătăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionát s. n. (sil. gio-), pl. gionáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIONÁT s. v. membru inferior, picior.

gionat s. v. MEMBRU INFERIOR. PICIOR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GIONAT cf. subst. plural gionate „gambe” și ar. džunatic „vitejie” (DR II). 1. – I. Învăț, mold.; Geonat, Ioan, 1802 (BCI VII 103). 2. Cf. Gianat, moșnean, 1610 (AO XV 62).

Intrare: Gionat
Gionat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gionat
Intrare: gionat
  • silabație: gio-nat info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gionat
  • gionatul
  • gionatu‑
plural
  • gionate
  • gionatele
genitiv-dativ singular
  • gionat
  • gionatului
plural
  • gionate
  • gionatelor
vocativ singular
plural
genoată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
genoate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gionat genoată genoate

  • 1. rar Picior (de om); membru inferior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: picior

etimologie: