gioarsă sf [At: DA ms / V: ci~ / Pl: ~se / E: ns, cf cioarsă] 1 (Fam) Haină uzată. 2 (Pgn) Obiect uzat.

GIOARSĂ, gioarse, s. f. (Familiar) Haină uzată, jerpelitură.

GIOARSĂ ~e f. fam. Haină veche și uzată. /<ucr., bulg. cereslo.

gioarsă f. Munt. V. cioarsă: o gioarsă de pistol.

gĭoársă, V. cĭoarsă.

CIOARSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

cioarsă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat. corectat(ă)

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.

CIOARSĂ ~e f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati

cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.

gioarsă (haină uzată) (fam.) (desp. gioar-) s. f., g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

gioarsă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

gioarsă s. f. (sil. gioar -), g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă, -se.

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

cioarsă (gioarsă), cioarse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. (reg.) 1. Soi (rău). 2. Obiect uzat. 3. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 4. Cârpă. ■ (onom.) Ciors, nume de familie în jud. Maram. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. – (reg.). 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria, 2004). 2. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 3. Cârpă. ♦ (onom.) Ciors, nume de familie în Maramureș. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

gioarsă, gioarse s. f. 1. haină uzată, zdreanță 2. obiect uzat 3. (peior.) prostituată