2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gigantostracee sf [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr gigantostracées] 1 (Lpl) Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice. 2 Crustaceu din ordinul gigantostraceelor (1).

GIGANTOSTRACÉE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaș, ostrakon – carcasă].

GIGANTOSTRACÉE s. n. pl. ordin de crustacee gigantice, de la sfârșitul silurianului până la sfărșitul erei paleozoice. (< fr. gigantostracées)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gigantostracéu (-tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostracéul; pl. gigantostracée

gigantostracéu s. n. (sil. mf. -stra-), art. gigantostracéul; pl. gigantostracée.

Intrare: gigantostracee
gigantostracee substantiv neutru
substantiv neutru (N90)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gigantostracee
  • gigantostraceele
genitiv-dativ singular
plural
  • gigantostracee
  • gigantostraceelor
vocativ singular
plural
Intrare: gigantostraceu
gigantostraceu substantiv neutru
  • silabație: -stra-
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gigantostraceu
  • gigantostraceul
  • gigantostraceu‑
plural
  • gigantostracee
  • gigantostraceele
genitiv-dativ singular
  • gigantostraceu
  • gigantostraceului
plural
  • gigantostracee
  • gigantostraceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)