O definiție pentru gigantes

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Gigantes, fiii lui Uranus și ai lui Gaea (v. și Gaea). Erau ființe monstruoase, de statură uriașă și cu o forță de neînvins. Deși de origine divină, erau totuși muritori: puteau fi omorîți, dar numai de către un zeu și de către un muritor în același timp, motiv pentru care zeii, în gigantomahie (lupta dintre olimpieni și giganți), l-au chemat în ajutor pe Heracles. Se spunea că Gaea i-ar fi născut pe giganți ca să-i răzbune pe frații lor, titanii, închiși de către Zeus în Tartarus. Giganții au atacat cerul, aruncînd cu stînci și cu trunchiuri de copaci. Ei au fost însă nimiciți de către olimpieni, cu sprijinul lui Heracles (v. și Heracles). Printre giganți se numărau: Alcyoneus, Clytius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hippolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion și Thoas.

Intrare: gigantes
gigantes
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.