gițîrcă În OV, 1950, nr. 11-12, p. 40 (din Suceava) citim: gițîrcă „instrucție”, gițărui „a instrui, a face instrucție grea și obositoare, după vechiul obicei din armată”, gițăruială, „gițîrcă”. La acestea se adaugă Lex. reg. II, p. 125, ghițîrcă și Gl. reg., p. 82, zițîrcă „exercițiu militar”, cu varianta ghițîrcă, explicat prin germ. Exerzieren „idem”. Personal am auzit în copilărie, de la bucovineni care făcuseră armata în regimul austriac, ighițîrc. Substantivul vine de la germ. Exercitium, iar verbul de la germ. exerzieren.