4 intrări
43 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).
GHIOC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghioc2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 3/2 / Pl: ~uri / E: lat coclea, -am cf găușel] 1 Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea). 2 (Prc) Cochilia ghiocurilor (1), întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. 3 (Înv; îe) A pune (cuiva) ~ la ureche A înșela pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghioc1 sn vz ghioci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghioc3 sm [At: PANȚU, PL.2 / P: ghi-oc / V: (reg) dioc, ~oacă sf / Pl: ~oci / E: nct] (Bot; reg) Albăstrea (Centaurea).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Scoica albă și lucioasă a unui melc de mare (Cypraea moneta). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35. ◊ Expr. Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat. Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45. Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91. ♦ Scoică întrebuințată pentru a face pretinse preziceri asupra viitorului și soartei cuiva. (Atestat în forma de pl. ghioci) Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28. ◊ A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici cu ajutorul ghiocului. Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28. – Pronunțat: ghi-oc. – Pl. și: (s. m.) ghioci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC1, ghioci, s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Vinețele. O fetiță de la țară... Se gătește la izvoară Cu ghioci și viorele. NEGRUZZI, la TDRG. – Pronunțat: ghi-oc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC ~uri n. 1) Melc de mare cu cochilia ovală, albă și lucioasă. 2) Cochilia acestui melc folosită ca podoabă sau pentru ghicit. * A da cu ~ul (sau a căuta (cuiva) în ~) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioc n. 1. specie de melc de mare (Cyprea moneta): țăranii îl atârnă de gâtul și de mâinile copiilor; 2. scoică albă cu care țigăncile pretind a ghici viitorul: a da cu ghiocul, a căuta în ghioc. [V. ghioacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghioc m. Bot. albăstriță: cu ghioci și viorele NEGR. [Lat. GLAUCUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) ghióc m. (din ghĭoc, din glăvoc = zglăvoc, rudă cu rus. golovok, albăstriță. Cp. și cu vgr. glaux, o plantă. V. ghiocel). Ghiocel. – La Panțu și dioc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) ghioc (est) și ghĭoc (vest) m. (d. ghioace, găoace). Un fel de melc marin (mare cît un oŭ de curcă și pestriț ca o blană de jaguar) care servea odinioară ca monetă în estu și sudu Asiiĭ și’n Africa, ĭar la noĭ îl întrebuințează Țigancele la ghicit (cypraea[1] moneta). Trans. Orbita ochĭuluĭ (în descîntece). V. melc. corectat(ă)
- În original: clypaea moneta, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghioacă3 sf vz ghioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghioci1 vr [At: CHEST. II, 388/22 / Pzi: 3 ~cește / E: nct] (Reg; d. tencuială sau varul de pe pereți) A se coji.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghioci2 sn [At: DAMÉ / V: ghioc / P: ghioci / Pl: ~uri / E: tc göç] 1 Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. 2 (Pgn) Car.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOCI, ghiociuri, s. n. (Regional) Căruță (de obicei ferecată) care poate fi lungită prin mutarea cuiului care trece prin furculițele și inima ei. Cum să nu cîștige parale vătavul Dumitru cînd are așa cai, așa hamuri, așa ghiociuri! DUNĂREANU, CH. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghiociu n. car ce se poate lungi și scurta după voie cu ajutorul unui cuiu ce trece prin furculiță și prin inimă: ghiociurile n’au loitre, sunt ușoare și îndemânatece. [Turc. GÖC, mutare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghĭocĭ n., pl. urĭ (turc. göč, mutare, emigrare, adică „căruță de transport”). Sud. Căruță c’un singur cal întrebuințată pin porturĭ saŭ pin gărĭ la dus marfă (cereale, coloniale ș. a.). V. dicean, suĭan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghioc2 (melc) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghioc1 (albăstrea) s. m., pl. ghioci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghioc1 (albăstrea) s. m., pl. ghioci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghioc2 (melc) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghioc (zool. ) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioc (bot. ) s. m., pl. ghioci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioci (căruță) s. n., pl. ghiociuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghioci (căruță) s. n., pl. ghiociuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghioci s. n., pl. ghiociuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioci (1 sil.)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHIOC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICĂ. ALBĂSTRIȚĂ. VINEȚEA. VINEȚICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghioc (-ci), s. m. – Scoică marină a moluștei denumite Cypraea moneta, apreciată pentru albeața ei și pentru folosirea pe care i-o dau țigăncile ghicitoare, care pretind că află viitorul ascultînd zgomotul din interiorul scoicii. – Var. ghioacă. Lat. căvum „gaură”, al cărui rezultat *gău, cf. găoace, a primit apoi suf. -oc. Este dublet simplu al lui găoace. Alternarea fonetismului se explică poate printr-o intenție expresivă, care ar fi apropiat acest cuvînt de rădăcina ghiolc-, care indică zgomotul unui lichid într-un recipient închis, și al cărui sens coincide în parte cu cel de ghioc, cf. ghiolcăi. A fost considerat der. din sl. glogŭ (Cihac, II, 129); din lat. gullioca „coajă verde de nucă” (Cihac, II, 333; Philippide, 99; Pascu, I, 95); sau din lat. cochlea, prin intermediul unei metateze *cloca (Pușcariu 718; REW 2011; DAR, cf. împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 279), cf. it. chiocca „țeastă” (Battisti, II, 904), sassar. ciogga, logud. gioga. Der. ghiocel, s. m. (scoică; floare, aișor, Galanthus nivalis); desghioca, vb. (a scoate boabele, a curăța de coajă); ghioș, adj. (Mold., alb), de la ghioci, cu pronunțarea mold. Identitatea lui ghioc cu ghiocel este evidentă atît datorită culorii comune, cît și folosirii lui ghiocel „scoică” (cf. Pușcariu, Diminutiv., 171); totuși, Lexiconul de la Buda, urmat de Diez, Gramm., I, 197, pleca de la lat. glaucium, și Philippide, Principii, 38, de la lat. *glaucĕllus. Pentru desghioca, a cărui der. este normală, pe baza lui ghioc „coajă” (sens neatestat, dar care apare pentru găoace), Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 275 pleca de la lat. cauca, și Candrea, Rom., XXXVI, 325, de la un lat. *disglubĭcāre (cf. împotrivă REW 2011). – Cf. găoace, gaură, sgău.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghioci (ghiociuri), s. n. – Căruță care poate fi lungită. Tc. göç „transport” (DAR; Lokotsch 729; Graur, GS, VI, 331). – Der. ghiociar, s. m. (căruțaș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GHIOC subst. 1. Ghioca act., formă ce se confundă cu derivatele din Gheuca § 4. 2.- Ghiociu (Vr) < subst. ghiociu „car-suian” (DLR); Ghiocescu (Puc).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ghioc, ghiocuri s. n. (er.) vulvă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a i-o pune în ghioc (unei femei) expr. (pop.) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se da în ghioc expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se uita în ghioc expr. (d. bărbați) a se masturba.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i sparge (cuiva) ghiocul expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linguriță la ghioc expr. (er.) cuniliție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghioc, ghiocisubstantiv masculin
- 1. Albăstrea, albăstriță, vinețea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: albăstrea albăstriță vinețea
- O fetiță de la țară... Se gătește la izvoară Cu ghioci și viorele. NEGRUZZI, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
ghioc, ghiocurisubstantiv neutru
- 1. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea). DEX '09
- 1.1. Cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. DEX '09 DLRLC
- Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. DLRLC
- Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35. DLRLC
- Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28. DLRLC
- Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat. DLRLC
- Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45. DLRLC
- Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91. DLRLC
-
- A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- *cloca (= cochlea). DEX '09 DEX '98
ghioci, ghiociurisubstantiv neutru
- 1. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum să nu cîștige parale vătavul Dumitru cînd are așa cai, așa hamuri, așa ghiociuri! DUNĂREANU, CH. 18. DLRLC
-
etimologie:
- göç „mutare, emigrare” DEX '98 DEX '09