opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINTUIRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui.

GHINTUIRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui.

ghintuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: ghintui2] Ferecare cu ghinturi a unui buzdugan, a unei ghioage etc.

ghintuire1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ghintui1] 1 Executare de ghinturi1 pe țeava unei arme de foc. 2 (Iuz) Filetare Cf ghintui1 (2).

GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

ghintui2 vt [At: HASDEU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] A fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă. corectat(ă)

ghintui1 vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] 1 A prevedea cu ghinturi țeava unei arme de foc. 2 (Iuz) A fileta un mic cilindru de metal, pentru a-l folosi ca șurub. corectat(ă)

GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia ghinturi în partea interioară a unei țevi de armă de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioagă etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.

A GHINTUI ~iesc tranz. 1) (țevi ale armelor de foc) A înzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui

ghintuĭésc v. tr. (d. ghint; pol. gwintować). Înzestrez cu ghinturĭ: pușcă ghintuită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghintuire s. f., g.-d. art. ghintuirii; pl. ghintuiri

ghintuire s. f., g.-d. art. ghintuirii; pl. ghintuiri

ghintuire s. f., g.-d. art. ghintuirii; pl. ghintuiri

ghintui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, 3 sg. ghintuiește, imperf. 1 ghintuiam; conj. prez. 1 sg. să ghintuiesc, 3 să ghintuiască

ghintui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, imperf. 3 sg. ghintuia; conj. prez. 3 să ghintuiască

ghintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, imperf. 3 sg. ghintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ghintuiască

ghintui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, conj. ghintuiască)

Intrare: ghintuire
ghintuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghintuire
  • ghintuirea
plural
  • ghintuiri
  • ghintuirile
genitiv-dativ singular
  • ghintuiri
  • ghintuirii
plural
  • ghintuiri
  • ghintuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ghintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghintui
  • ghintuire
  • ghintuit
  • ghintuitu‑
  • ghintuind
  • ghintuindu‑
 singular plural
  • ghintuiește
  • ghintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghintuiesc
 (să)
  • ghintuiesc
  • ghintuiam
  • ghintuii
  • ghintuisem
a II-a (tu)
  • ghintuiești
 (să)
  • ghintuiești
  • ghintuiai
  • ghintuiși
  • ghintuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghintuiește
 (să)
  • ghintuiască
  • ghintuia
  • ghintui
  • ghintuise
plural I (noi)
  • ghintuim
 (să)
  • ghintuim
  • ghintuiam
  • ghintuirăm
  • ghintuiserăm
  • ghintuisem
a II-a (voi)
  • ghintuiți
 (să)
  • ghintuiți
  • ghintuiați
  • ghintuirăți
  • ghintuiserăți
  • ghintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghintuiesc
 (să)
  • ghintuiască
  • ghintuiau
  • ghintuiră
  • ghintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghintuire, ghintuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi ghintui DEX '98 DEX '09

ghintui, ghintuiescverb

  • 1. A prevedea cu ghinturi (1.) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A fereca cu ghinturi (2.) un buzdugan, o ghioagă etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Ghint + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.