ghimpos, ~oasă [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / Pl: ~oși, ~oase / E: ghimpe + -os] 1 a Cu ghimpi Si: spinos, țepos. 2 sf (Bot; reg) Ghimpariță Cf iarbă-ghimpoasă. 3 a (Fig) Sarcastic.

GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. (Despre unele plante) Cu ghimpi; spinos. Din treacăt, ici și colo, să culegi... Un buchet de flori orfane și calice, Lung în coadă și ghimpos și cu țărînă. TOPÎRCEANU, B. 44. 2. (Despre arici) Țepos. Toate lighioanele, pînă și cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși... i se arătau. ODOBESCU, S. III 185. 3. Fig. Înțepător, sarcastic, ironic. O, muză, este vreme să-ți schimbi ghimposul stil, Să nu mai scrii tot satiri, căci mulți nu te iubesc. NEGRUZZI, S. II 213. 4. Fig. Greu, aspru, plin de suferințe. Tristarea-mi e repaos și ea mi-a căzut parte Din mîna ce viața ghimpoasă mi-a ursit. ALEXANDREASCU, P. 23.

GHIMPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre plante) Care are (mulți) ghimpi; cu (mulți) ghimpi; țepos; spinos. 2) fig. (despre vorbe, glume etc.) Care jignește puternic. 3): Porc-~ (sau spinos) v. PORC. /ghimpe + suf. ~os

GHIMPOS adj. (Mold.) Plin de ghimpi. Toiage ghimpoase. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ghimp(e) + suf. -os. Vezi și ghimp, ghimpa, înghimpa, înghimpat, înghimpos. Cf. î n g h i m p o s.

ghimpos a. plin de ghimpi.

ghimpós, -oásă adj. (d. ghimpe). Cu ghimpĭ, țepos: ariciu e ghimpos. Fig. Hursuz, supărăcĭos, irascibil, colțos: om ghimpos. V. înghimpos, bosunflat, zbîrlit.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri. A mâna porcii la jir = a sforăi tare în somn. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția că își permite gesturi de familiaritate. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi, puternici și cu pieptul și abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți care conțin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

ghimpos adj. m., pl. ghimpoși; f. ghimpoasă, pl. ghimpoase

ghimpos adj. m., pl. ghimpoși; f. ghimpoasă, pl. ghimpoase

ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. sg. ghimpoásă, pl. ghimpoáse

porc-ghimpos (rozător) s. m., pl. porci-ghimpoși

porc-spinos (rozător) s. m., pl. porci-spinoși

!porc-ghimpos (rozător) s. m., pl. porci-ghimpoși

!porc-spinos (rozător) s. m., pl. porci-spinoși

porc-ghimpós s. m.

porc-spinós s. m.

GHIMPÓS adj. v. spinos.

GHIMPOS adj. mărăcinos, spinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~; terenuri ~.)