2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili.

GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili.

ghilire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: ghili] (Reg) Înălbire a unei pânze prin înmuiere în apă și expunere repetată la Soare.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

ghili vt [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: ucr билити] (Reg) A înălbi o pânză prin înmuierea în apă și întinderea repetată la Soare.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; cu privire la o pînză) A înălbi prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. – Variantă: bilí vb. IV.

A GHILÍ ~ésc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri

ghilíre s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri

ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă

ghilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghileáscă

Intrare: ghilire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghilire
  • ghilirea
plural
  • ghiliri
  • ghilirile
genitiv-dativ singular
  • ghiliri
  • ghilirii
plural
  • ghiliri
  • ghilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghili
  • ghilire
  • ghilit
  • ghilitu‑
  • ghilind
  • ghilindu‑
singular plural
  • ghilește
  • ghiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghilesc
(să)
  • ghilesc
  • ghileam
  • ghilii
  • ghilisem
a II-a (tu)
  • ghilești
(să)
  • ghilești
  • ghileai
  • ghiliși
  • ghiliseși
a III-a (el, ea)
  • ghilește
(să)
  • ghilească
  • ghilea
  • ghili
  • ghilise
plural I (noi)
  • ghilim
(să)
  • ghilim
  • ghileam
  • ghilirăm
  • ghiliserăm
  • ghilisem
a II-a (voi)
  • ghiliți
(să)
  • ghiliți
  • ghileați
  • ghilirăți
  • ghiliserăți
  • ghiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ghilesc
(să)
  • ghilească
  • ghileau
  • ghili
  • ghiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
(să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
(să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
(să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
(să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
(să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
(să)
  • bilească
  • bileau
  • bili
  • biliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghilire

  • 1. rar Acțiunea de a ghili și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi ghili
    surse: DEX '98 DEX '09

ghili bili

  • 1. regional A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30.
      surse: DLRLC
    • Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: