O definiție pentru ghilțui


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)

Intrare: ghilțui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghilțui
  • ghilțuire
  • ghilțuit
  • ghilțuitu‑
  • ghilțuind
  • ghilțuindu‑
singular plural
  • ghilțuie
  • ghilțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghilțui
(să)
  • ghilțui
  • ghilțuiam
  • ghilțuii
  • ghilțuisem
a II-a (tu)
  • ghilțui
(să)
  • ghilțui
  • ghilțuiai
  • ghilțuiși
  • ghilțuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghilțuie
(să)
  • ghilțuie
  • ghilțuia
  • ghilțui
  • ghilțuise
plural I (noi)
  • ghilțuim
(să)
  • ghilțuim
  • ghilțuiam
  • ghilțuirăm
  • ghilțuiserăm
  • ghilțuisem
a II-a (voi)
  • ghilțuiți
(să)
  • ghilțuiți
  • ghilțuiați
  • ghilțuirăți
  • ghilțuiserăți
  • ghilțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghilțuie
(să)
  • ghilțuie
  • ghilțuiau
  • ghilțui
  • ghilțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)