3 intrări

21 de definiții

GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider.

GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider.

GHIDÁ, ghidez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A călăuzi, a îndruma, a conduce.

ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză

ghidá vb., ind. prez. 1 sg. ghidéz, 3 sg. și pl. ghideáză

GHIDÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)

GHIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) călăuzi; a (se) îndruma, a (se) orienta. [< fr. guider].

GHIDÁ vb. I. tr., refl. a (se) călăuzi; a (se) conduce, a (se) orienta. II. tr. a imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1). (< fr. guider)

A GHIDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A conduce în calitate de ghid; a îndruma; a călăuzi. 2) (funcționarea unor mecanisme) A conduce prin ghidaj. /<fr. guider

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde

ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

*ghidéz v. tr. (fr. guider). Călăuzesc, conduc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GHIDÁ vb. 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drége, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademécum, (înv.) práveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) ciceróne. (X este ~ într-un muzeu.)

Ghid/a, -an, -ea, -eia, -el v. Ghedeon II 1, 2.

Ghidi/a, -ban, -gol v. Ghedeon 3, 7, 8.

Intrare: ghidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghi ghida
plural ghide ghidele
genitiv-dativ singular ghide ghidei
plural ghide ghidelor
vocativ singular ghidă, ghido
plural ghidelor
Intrare: ghida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghida ghidare ghidat ghidând singular plural
ghidea ghidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghidez (să) ghidez ghidam ghidai ghidasem
a II-a (tu) ghidezi (să) ghidezi ghidai ghidași ghidaseși
a III-a (el, ea) ghidea (să) ghideze ghida ghidă ghidase
plural I (noi) ghidăm (să) ghidăm ghidam ghidarăm ghidaserăm, ghidasem*
a II-a (voi) ghidați (să) ghidați ghidați ghidarăți ghidaserăți, ghidaseți*
a III-a (ei, ele) ghidea (să) ghideze ghidau ghida ghidaseră
Intrare: Ghida
Ghida
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ghida ghidat tranzitiv

  • 1. reflexiv A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: călăuzi conduce îndruma orienta
  • 2. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

ghid, -ă ghid ghidă

  • 1. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare.
    exemple
    • O femeie-ghid care s-a alăturat grupului nostru de la intrare, după ce ne-a făcut lungul istoric al Kremlinului... a început a ne conduce prin curtea largă. STANCU, U.R.S.S. 65.
      surse: DLRLC
    • Am refuzat ghidul... deși poate uneori mi-ar fi fost de folos. SAHIA, U.R.S.S. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: