17 definiții pentru ghiborț gubort ghigorț ghibort


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.

GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.

ghibo sm [At: ANTIPA, P. 28 / V: ghibort, ghigorț, gubort / Pl: ~i / E: ghiban + boarță] (Iht; reg) 1 Pește de apă dulce, de 15-20 cm, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi Si: bălos, boandriș, bondric, chetricel, chetrar, costris, ghelc (1), ghelmez (2), ghindar, ferezar, jorj, moș, porculean, răspăr, sboraș, vespe, vespere, zborș, zgaroi (Acerina cernua). 2 Morunaș. 3 (Îf ghigorț) Biban.

GHIBÓRȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.

ghibórț (est) și ghigórț[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectată

  1. În original: ghigórt LauraGellner

GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț.

GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț.

GHIGÓRȚ, ghigorți, s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.

ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghibórț s. m., pl. ghibórți

ghibórț s. m., pl. ghibórți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIBÓRȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIBO s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIGÓRȚ s. v. baboi, biban.

Intrare: ghiborț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghibo
  • ghiborțul
  • ghiborțu‑
plural
  • ghiborți
  • ghiborții
genitiv-dativ singular
  • ghibo
  • ghiborțului
plural
  • ghiborți
  • ghiborților
vocativ singular
plural
gubort
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghigo
  • ghigorțul
  • ghigorțu‑
plural
  • ghigorți
  • ghigorții
genitiv-dativ singular
  • ghigo
  • ghigorțului
plural
  • ghigorți
  • ghigorților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghibort
  • ghibortul
  • ghibortu‑
plural
  • ghiborți
  • ghiborții
genitiv-dativ singular
  • ghibort
  • ghibortului
plural
  • ghiborți
  • ghiborților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiborț acerina gubort ghigorț ghibort

  • 1. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghelc ghelmes moș răspăr diminutive: ghiborțaș un exemplu
    exemple
    • Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.
      surse: DLRLC

etimologie: