2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.

GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.

gesticulare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 295 / Pl: ~lări / E: gesticula] Exprimare prin gesturi (1) (multe) Si: (rar) gesticulație.

GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula.

GESTICULÁRE s.f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. [< gesticula].

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

gesticula vi [At: I. NEGRUZZI, S. III, 395 / Pzi: ~lez / E: fr gesticuler] A face gesturi (1) (multe), în special cu mâinile.

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.

GESTICULÁ vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mâinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].

GESTICULÁ vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)

A GESTICULÁ ~éz intranz. A face gesturi; a da din mâini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari

*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri

gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări

gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză

gesticulá vb., ind. prez. 1 sg. gesticuléz, 3 sg. și pl. gesticuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GESTICULÁRE s. v. gesticulație.

Intrare: gesticulare
gesticulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gesticulare
  • gesticularea
plural
  • gesticulări
  • gesticulările
genitiv-dativ singular
  • gesticulări
  • gesticulării
plural
  • gesticulări
  • gesticulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gesticula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gesticula
  • gesticulare
  • gesticulat
  • gesticulatu‑
  • gesticulând
  • gesticulându‑
singular plural
  • gesticulea
  • gesticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gesticulez
(să)
  • gesticulez
  • gesticulam
  • gesticulai
  • gesticulasem
a II-a (tu)
  • gesticulezi
(să)
  • gesticulezi
  • gesticulai
  • gesticulași
  • gesticulaseși
a III-a (el, ea)
  • gesticulea
(să)
  • gesticuleze
  • gesticula
  • gesticulă
  • gesticulase
plural I (noi)
  • gesticulăm
(să)
  • gesticulăm
  • gesticulam
  • gesticularăm
  • gesticulaserăm
  • gesticulasem
a II-a (voi)
  • gesticulați
(să)
  • gesticulați
  • gesticulați
  • gesticularăți
  • gesticulaserăți
  • gesticulaseți
a III-a (ei, ele)
  • gesticulea
(să)
  • gesticuleze
  • gesticulau
  • gesticula
  • gesticulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gesticulare

  • 1. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gesticulație

etimologie:

  • vezi gesticula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

gesticula

  • 1. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494.
      surse: DLRLC
    • Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86.
      surse: DLRLC
    • În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105,
      surse: DLRLC
    • Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
      surse: DLRLC

etimologie: