opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.

GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.

gesticulare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 295 / Pl: ~lări / E: gesticula] Exprimare prin gesturi (1) (multe) Si: (rar) gesticulație.

GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula.

GESTICULARE s.f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. [< gesticula].

GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

gesticula vi [At: I. NEGRUZZI, S. III, 395 / Pzi: ~lez / E: fr gesticuler] A face gesturi (1) (multe), în special cu mâinile.

GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.

GESTICULA vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mîinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].

GESTICULA vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)

A GESTICULA ~ez intranz. A face gesturi; a da din mâini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari

gesticulà v. a face prea multe gesturi.

*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări

gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări

gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări

gesticula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 gesticulează; conj. prez. 1 sg. să gesticulez, 3 să gesticuleze

gesticula (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticulează

gesticula vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 sg. și pl. gesticulează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GESTICULARE s. v. gesticulație.

GESTICULARE s. gesticulație.

Intrare: gesticulare
gesticulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gesticulare
  • gesticularea
plural
  • gesticulări
  • gesticulările
genitiv-dativ singular
  • gesticulări
  • gesticulării
plural
  • gesticulări
  • gesticulărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: gesticula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gesticula
  • gesticulare
  • gesticulat
  • gesticulatu‑
  • gesticulând
  • gesticulându‑
 singular plural
  • gesticulează
  • gesticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gesticulez
 (să)
  • gesticulez
  • gesticulam
  • gesticulai
  • gesticulasem
a II-a (tu)
  • gesticulezi
 (să)
  • gesticulezi
  • gesticulai
  • gesticulași
  • gesticulaseși
a III-a (el, ea)
  • gesticulează
 (să)
  • gesticuleze
  • gesticula
  • gesticulă
  • gesticulase
plural I (noi)
  • gesticulăm
 (să)
  • gesticulăm
  • gesticulam
  • gesticularăm
  • gesticulaserăm
  • gesticulasem
a II-a (voi)
  • gesticulați
 (să)
  • gesticulați
  • gesticulați
  • gesticularăți
  • gesticulaserăți
  • gesticulaseți
a III-a (ei, ele)
  • gesticulează
 (să)
  • gesticuleze
  • gesticulau
  • gesticulară
  • gesticulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gesticulare, gesticulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: gesticulație
etimologie:
  • vezi gesticula DEX '09 DEX '98 DN

gesticula, gesticulezverb

  • 1. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. DLRLC
    • format_quote Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, DLRLC
    • format_quote Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.