GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus.

gest sn [At: MAIORESCU, D. IV, 33 / Pl: ~uri, (nob; înv) ~e / E: fr geste, lat gestus] 1 Mișcare a mâinii, a capului etc. ce exprimă o idee, un sentiment, o intenție și înlocuiește uneori vorbele, dând mai multă expresivitate vorbirii. 2 Atitudine. 3 Faptă. corectat(ă)

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus.

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mîinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbirea sau dînd mai multă expresivitate vorbirii. Mama... urmărea fiecare gest al nostru, cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. Gesturile deveneau mai iuți, mai expresive. VLAHUȚĂ, O. A. III 4. Gesturile cele mai firești, cele mai simple, cele mai expresive le-am remarcat la țăranii noștri. DEMETRESCU, O. 147. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese. Gest prietenesc. ▭ Ah, admirabil! Eram sigură de gestul tău. CAMIL PETRESCU, T. II 15.

GEST s.n. 1. Mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (Fig.) Purtare, faptă (care are o anumită semnificație). [< fr. geste, it. gesto, cf. lat. gestus].

GEST s. n. 1. mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (fig.) purtare, faptă cu o anumită semnificație. (< fr. geste, lat. gestus)

GEST ~uri n. 1) Mișcare a unor părți ale corpului, în special a capului sau a mâinilor, care însoțește ori înlocuiește vorbirea, exprimând o stare psihologică sau o intenție. 2) fig. Faptă cu o anumită semnificație. /<fr. geste, lat. gestus

gest n. 1. mișcarea brațului sau a mâinii spre a exprima sentimentele noastre; 2. fig. acțiune însemnată: darul lui e un gest frumos.

*gest n., pl. urĭ (lat. gestus, mișcare, gest, d. gérere, a purta. V. gerant). Mișcare a corpuluĭ, maĭ ales a mîniĭ, p. a exprima sentimentele: a declama cu gesturĭ. V. amenințare.

gest s. n., pl. gesturi

gest s. n., pl. gesturi

gest s. n., pl. gesturi

GEST s. v. atitudine.

GEST s. atitudine, comportare, purtare. (~ lui m-a mișcat.)