13 definiții pentru germinativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERMINATIV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif.

GERMINATIV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif.

germinativ, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, S. 40 / Pl: ~i, ~e / E: fr germinatif] (Blg) 1-2 Care poate să (facă să) germineze (1). 3 (Înv; în concepția biologică a geneticienilor; îs) Plasmă ~ă Substanță ereditară dintr-un organism. 4-7 Care aparține germinației (1-4). 8-11 Care se referă la germinație (1-4). 12-15 Specific germinației (1-4). 16-19 Care provine de la germinație (1-4). 20-23 De germinație (1-4).

GERMINATIV, -Ă, germinativi, -e, adj. De germinație, care poate să germineze sau să facă să germineze. Prin uscarea și păstrarea semințelor iarovizate se influențează, într-un grad sau altul, atît facultatea, cît și energia germinativă.

GERMINATIV, -Ă adj. Referitor la germinație; care poate germina. [Cf. it. germinativo, fr. germinatif].

GERMINATIV, -Ă adj. referitor la germinație; care poate germina sau determina germinația; germinator. (< fr. germinatif)

GERMINATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de germinație; propriu germinației. 2) Care poate să germineze; cu proprietatea de a germina. 3) Care provoacă germinarea; care face să se germineze. /<fr. germinatif

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

germinativ adj. m., pl. germinativi; f. germinati, pl. germinative

germinativ adj. m., pl. germinativi; f. germinativă, pl. germinative

germinativ adj. m., pl. germinativi; f. sg. germinativă, pl. germinative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GERMINATIV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei semințe.)

GERMINATIV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei semințe.)

PLASMĂ GERMINATI s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.

PLASMĂ GERMINATI s. (BIOL.) genotip, germen.

Intrare: germinativ
germinativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germinativ
  • germinativul
  • germinativu‑
  • germinati
  • germinativa
plural
  • germinativi
  • germinativii
  • germinative
  • germinativele
genitiv-dativ singular
  • germinativ
  • germinativului
  • germinative
  • germinativei
plural
  • germinativi
  • germinativilor
  • germinative
  • germinativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

germinativ, germinatiadjectiv

  • 1. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: germinator
    • format_quote Prin uscarea și păstrarea semințelor iarovizate se influențează, într-un grad sau altul, atât facultatea, cât și energia germinativă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.