26 de definiții pentru germen germine germene (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Formațiune inițială în dezvoltarea ființelor vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. În germene = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen.

germen sm [At: MAIORESCU, CR. II, 292 / V: ~e, ~mine / E: lat germen] 1 (Șnt) Materie organică din care iese, prin dezvoltare, o ființă vie, animal, plantă Cf sămânță. 2 Ou fecundat. 3 Embrion al plantei. 4 (Fig) Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. 5-6 (Îlav) În ~e (Care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 7 Microb.

GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen.

GÉRMEN, germeni, s. m. 1. (Și în forma germene) Denumire generală dată oului, sporilor sau altor corpuscule precum și semințelor capabile să dea naștere în anumite condiții de mediu unei noi ființe. Existența celulelor de infiltrație atestă prezența din ce în ce mai abundentă a germenilor inframicrobieni. NICOLAU, H. I. 49. ◊ Expr. În germene = înainte de a se dezvolta, în stadiu incipient. Să ne ascuțim necontenit vigilența revoluționară pentru a nimici în germene orice abateri de la învățătura marxist-leninistă, pentru a zdrobi orice încercare de falsificare, de vulgarizare a măreței învățături a comunismului științific. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 39. 2. Fig. Principiu, cauză, element din care se dezvoltă ceva. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au început să apară germenii unei noi orînduiriale orînduirii capitaliste. IST. R.P.R. 238. Om neînvățat, dar în germenul posibilităților sugrumate în el: adevărată fibră de arheolog și de artist. GALACTION, O. I 121. – Variantă: gérmene s. m.

GÉRMEN s.m. 1. Sămânță sau corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauză, element care dă naștere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ~e = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen)

GÉRMEN ~i m. 1) Element (microscopic) din care se dezvoltă, în condiții prielnice, un organism nou. 2) fig. Element sau principiu care generează ceva (un fenomen, o stare etc.). * În ~ la începutul devenirii; în stadiul incipient. [Var. germene] /<lat. germen, ~inis

germen m. 1. mugure, partea semânței ce produce o plantă nouă; 2. se zice în genere de lucruri rudimentare destinate a se desvolta; 3. fig. cauză primă, principiu: germenul răului, germenul vieței.

*gérmen, gérmin și gérmine m. (lat. gérmen, gérminis. Cp. cu specimen). Embrion, punct din care se dezvoltă o vietate, o plantă. Colț, primu vîrf care răsare dintr’o sămînță. Fig. Principiŭ, izvor, origine: necurățenia e germinele boaleĭ. A fi în germine, a fi în embrion, a fi la început, în formațiune.

GÉRMENE s. m. v. germen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gérmen/gérmene s. m., pl. gérmeni

gérmen/gérmene s. m. (în loc. numai germene: în ~ ), pl. gérmeni

gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.

în gérmene loc. adj., loc. adv.

în gérmene loc. adv., loc. adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÉRMEN s. v. embrion, izvor.

GÉRMEN s. 1. v. embrion. 2. (BIOL.) genotip, idiotip, plasmă germinativă.

arată toate definițiile

Intrare: germen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germen
  • germenul
  • germenu‑
plural
  • germeni
  • germenii
genitiv-dativ singular
  • germen
  • germenului
plural
  • germeni
  • germenilor
vocativ singular
plural
germine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germene
  • germenele
plural
  • germeni
  • germenii
genitiv-dativ singular
  • germene
  • germenelui
plural
  • germeni
  • germenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

germen germine germene

  • 1. Formațiune inițială în dezvoltarea ființelor vii; oul fecundat; embrionul plantei.
    exemple
    • Existența celulelor de infiltrație atestă prezența din ce în ce mai abundentă a germenilor inframicrobieni. NICOLAU, H. I. 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În germene = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Să ne ascuțim necontenit vigilența revoluționară pentru a nimici în germene orice abateri de la învățătura marxist-leninistă, pentru a zdrobi orice încercare de falsificare, de vulgarizare a măreței învățături a comunismului științific. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 39.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cauză element principiu 2 exemple
    exemple
    • În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au început să apară germenii unei noi orînduiri – ale orînduirii capitaliste. IST. R.P.R. 238.
      surse: DLRLC
    • Om neînvățat, dar în germenul posibilităților sugrumate în el: adevărată fibră de arheolog și de artist. GALACTION, O. I 121.
      surse: DLRLC

etimologie: