GERIATRIE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie.

GERIATRÍE s. f. Ramură a medicinei consacrată persoanelor vârstnice, și care studiază și îngrijește bolile bătrâneții; ansamblu de măsuri recomandate în vederea întârzierii apariției senilității. – Din fr. gériatrie, cf. gr. gerôn „bătrân” + iatreia „tratament”. – Ilie Baranga, Cristina-Diana Neculai, Dicționar explicativ școlar, Editura Carminis,

geriatrie sf [At: DEX² / P: ~tri-e / E: fr gériatrie] Ramură a medicinii care studiază și tratează bolile bătrâneții.

GERIATRIE s. f. Ramură a medicinii care studiază și tratează bolile bătrâneții. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie.

GERIATRIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor bătrîneții. [Pron. -ri-a-, gen. -iei. / < fr. gériatrie, cf. gr. geron – bătrîn, iatreia – vindecare].

GERIATRIE s. f. ramură a gerontologiei care studiază aspectele medicale ale îmbătrânirii. (< fr. gériatrie)

geriatrie s. f. (med.) ◊ „Geriatria, sau într-o accepțiune mai largă, gerontologia clinică, se ocupă cu prevenirea, terapia, supravegherea continuă și readaptarea la viața socială a vârstnicilor și bătrânilor.” Cont. 15 VI 79 p. 7 (din fr. gériatrie; PR 1961; DEX, DN3)

GERIATRIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de bătrânețe. /<fr. gériatrie

geriatrie (desp. -ri-a-tri-) s. f., art. geriatria, g.-d. geriatrii, art. geriatriei

geriatrie (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatria, g.-d. geriatrii, art. geriatriei

geriatrie s. f. (sil. -ri-a-tri-), art. geriatria, g.-d. geriatrii, art. geriatriei

GER-, v. GERO-. □ ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile bătrîneții; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în geriatrie.