7 definiții pentru geonomic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique.

GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique.

geonomic, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 113, 11/2 / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géonomique] 1 Care aparține geonomiei. 2 Care se referă la geonomie. 3 Specific geonomiei. 4 Care provine de la geonomie. 5 De geonomie.

geonomic, ~ă a [At: DN3 / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géonomique] 1 Care aparține geonomiei. 2 Referitor la geonomie.

GEONÓMIC, -Ă adj. Referitor la geonomie. [Cf. fr. géonomique].

GEONÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geonomie; propriu geonomiei. /<fr. géonomique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice

geonómic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geonómici; f. sg. geonómică, pl. geonómice

Intrare: geonomic
geonomic adjectiv
  • silabație: ge-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geonomic
  • geonomicul
  • geonomicu‑
  • geonomică
  • geonomica
plural
  • geonomici
  • geonomicii
  • geonomice
  • geonomicele
genitiv-dativ singular
  • geonomic
  • geonomicului
  • geonomice
  • geonomicei
plural
  • geonomici
  • geonomicilor
  • geonomice
  • geonomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geonomic

  • 1. De geonomie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: