32 de definiții pentru genunchi geruche gerunche gerunchi ghenuche ghenunche ghenunchi genunche genuchi genuche

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

genunchi sm [At: COD. VOR. 23/11 / V: (înv) ~uchi, ghe~ sm, (iuz) ~che, ~uche, ~runche, ghenuche, gerunche, gerunchi, ghenunche[1] sn / Pl: ~, (iuz) ~che, ~uri sn / E: lat genuc(u)lum] 1 Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia, incluzând și rotula. 2 (Îe) Până la ~ul broaștei Foarte puțin. 3 (Pop; îs) Oul ~ului Rotula. 4 (Îlav) Din ~ Cu plecăciune. 5 (Îlav) În ~ Cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. 6 (Îlav) Pe ~ Pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1), la persoanele așezate. 7 (Îlav) Cu ~i la gură Ghemuit. 8 (Îe) A cădea în ~ (înaintea cuiva) A se lăsa cu genunchii la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune. 9 (Îae) A ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință. 10 (Fig; îe) A i se tăia cuiva ~i A avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). 11 Lovitură dată cu genunchiul. 12 Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). 13 (Înv) Seminție. 14 (Înv) Trib. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (când cineva șade). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Încheietura osului coapsei cu fluierul piciorului, cuprinzînd și rotula. Pe uliță... noroiul și băltoacele erau pînă la genunchi. REBREANU, R. I 175. Simțea cum i se taie picioarele de la genunchi. BART, E. 261. Genunchii îi tremurau de oboseală. BUJOR, S. 24. Oul genunchiului = rotula. ◊ Loc. adv. În genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe pămînt, Titu alunecase în genunchi, la picioarele ei. REBREANU, R. I 245. (În legătură cu verbele «a sta», «a așeza», «a ține», «a pune» etc.) Pe genunchi = pe porțiunea picioarelor dintre genunchi și șold cînd cineva stă jos, v. poală. Mă ia pe genunchi. Mă leagănă. Îi place să se joace cu mine. STANCU, D. 38. Desagii pe care-i ținea pe genunchi, înaintea mea, n-aveau în ei decît niște cîrpe. GALACTION, O. I 88. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. I 75. ◊ Expr. Cu genunchii la gură = adunat ghem, ghemuit, închircit. Dîrdîiam lîngă cuptor cu genunchii la gură. A cădea (sau a da) în genunchi (înaintea sau dinaintea cuiva) = a se lăsa la pămînt (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau de rugăciune. Ivan atunci... a căzut în genunchi dinaintea lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 300. A i se tăia genunchii = a nu se mai putea ține pe picioare. Genunchii mi se taie încît n-am forță să mă locomot (= mișc). ALECSANDRI, T. I 267. 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). – Pl. și: (s. n., neobișnuit) genunche (CREANGĂ, P. 251). – Variante: (regional) genúnche (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276), genúchi (ISPIRESCU, L. 28, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187) s. m.

GENÚNCHI ~ m. 1) (la om și la unele animale) Partea din față a piciorului care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia. * Oul ~ului rotula. În ~ cu genunchii pe pământ. Pe ~ pe partea anterioară a picioarelor mai sus de genunchi. A cădea în ~ a se ruga umilitor, așezându-se în genunchi (în fața cuiva). A i se tăia cuiva ~i a nu se mai putea ține pe picioare (de emoție, de frică, de oboseală etc.). Cu ~i la gură ghemuit. 2) Deformare rotunjită a pantalonilor în dreptul acestei părți a piciorului. /<lat. genuc(u)lum

genunche sn vz genunchi

ghenunchi[1] sm vz genunchi

  1. În original, probabil incorect: ghenuchi, variantă neatestată în definiția lui genunchi. — cata

GENÚNCHE s. m. v. genunchi.

GENÚNCHE s. m. v. genunchi.

GENÚCHE s. m. V. genunchi.

GENÚCHI s. m. V. genunchi.

genuchiu m. încheietura piciorului unde se unește fluierul cu coapsa. [Mold. genunchiu = lat. GENUCULUM].

genúchĭ (vest) și genunchĭ (est) m., pl. tot așa (lat. genúculum și genículum, dim. d. genu; vgr. góny, scr. gânu, got. kniu, germ. knie; it. ginocchio, pv. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, pg. joelho. Cp. cu mănunchĭ, rărunchĭ, păduche). Îndoitura de la mijlocu picĭorului, locu unde se unește tibia cu femuru și unde e rótula. Vechĭ. Rar. (după vsl. kolĕno, „genuchĭ” și „trib”). Trib. În genuchĭ, sprijinindu-te pe genuchĭ: a cădea în genuchĭ. – Și un genuche, -unche, pl. doĭ genuchĭ, -unchĭ, și neutru: un genuchĭ, -unchĭ, pl. doŭă genuche, -unche. Vechĭ și gerunchĭ (ca rărunchĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi

genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.

OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.

osul genunchiului s. v. ROTULĂ.

oul genunchiului s. v. ROTULĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

genúchi (genúchi), s. m.1. Parte a piciorului care cuprinde articulația femurului cu tibia. – 2. (Înv.) Neam, spiță. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pușcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu prima, este comună mai ales în est (ALR, I, 57); a dat naștere acelorași der. Sensul 2, pe care DAR îl explică prin influența sl. kolĕno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care lucrează cizmarii, ținînd-o pe genunchi); îngenunchia, vb. (a se așeza în genunchi; a înfrînge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Pușcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); îngenunchetură, s. f. (articulație).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

până la genunchiul broaștei expr. (iron.) 1. foarte puțin 2. deloc

Intrare: genunchi
genunchi1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genunchi
  • genunchiul
  • genunchiu‑
plural
  • genunchi
  • genunchii
genitiv-dativ singular
  • genunchi
  • genunchiului
plural
  • genunchi
  • genunchilor
vocativ singular
plural
geruche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gerunche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gerunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenuche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenunche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghenunchi
  • ghenunchiul
  • ghenunchiu‑
plural
  • ghenunchi
  • ghenunchii
genitiv-dativ singular
  • ghenunchi
  • ghenunchiului
plural
  • ghenunchi
  • ghenunchilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genunche
  • genunchele
plural
  • genunchi
  • genunchii
genitiv-dativ singular
  • genunche
  • genunchelui
plural
  • genunchi
  • genunchilor
vocativ singular
plural
genunchi2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genunchi
  • genunchiul
  • genunchiu‑
plural
  • genunche
  • genunchele
genitiv-dativ singular
  • genunchi
  • genunchiului
plural
  • genunche
  • genunchelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genuchi
  • genuchiul
  • genuchiu‑
plural
  • genuchi
  • genuchii
genitiv-dativ singular
  • genuchi
  • genuchiului
plural
  • genuchi
  • genuchilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genuche
  • genuchele
plural
  • genuchi
  • genuchii
genitiv-dativ singular
  • genuche
  • genuchelui
plural
  • genuchi
  • genuchilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genunchi geruche gerunche gerunchi ghenuche ghenunche ghenunchi genunche genuchi genuche

  • 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Pe uliță... noroiul și băltoacele erau pînă la genunchi. REBREANU, R. I 175.
      surse: DLRLC
    • Simțea cum i se taie picioarele de la genunchi. BART, E. 261.
      surse: DLRLC
    • Genunchii îi tremurau de oboseală. BUJOR, S. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Oul genunchiului = rotulă
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.2. În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
      exemple
      • Titu alunecase în genunchi, la picioarele ei. REBREANU, R. I 245.
        surse: DLRLC
      • diferențiere În genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe pământ,
        surse: DLRLC
    • 1.3. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1.).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Mă ia pe genunchi. Mă leagănă. Îi place să se joace cu mine. STANCU, D. 38.
        surse: DLRLC
      • Desagii pe care-i ținea pe genunchi, înaintea mea, n-aveau în ei decît niște cîrpe. GALACTION, O. I 88.
        surse: DLRLC
      • Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. I 75.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Cu genunchii la gură = adunat ghem.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ghemuit (adj.) strâns (adj.) închircit un exemplu
      exemple
      • Dârdâiam lângă cuptor cu genunchii la gură.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.5. expresie A cădea (sau a da) în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1.) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Ivan atunci... a căzut în genunchi dinaintea lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 300.
        surse: DLRLC
      • 1.5.1. prin extensiune A ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință.
        surse: DEX '09
    • 1.6. expresie A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Genunchii mi se taie încît n-am forță să mă locomot (= mișc). ALECSANDRI, T. I 267.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1.).
      surse: DEX '09
  • 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: