8 definiții pentru gentuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță.

gentuliță sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 154 / Pl: ~țe / E: geantă + -uliță] 1-2 (Șhp) Geantă (mică).

GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă; gentuță. – Geantă + suf. -uliță.

GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. Gentuță. Și-a pus pălăria pe cap, gentulița și-a luat-o în mînă și... a luat-o spre gară. STANCU, D. 399.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe

gentulíță s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: gentuliță
gentuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentuliță
  • gentulița
plural
  • gentulițe
  • gentulițele
genitiv-dativ singular
  • gentulițe
  • gentuliței
plural
  • gentulițe
  • gentulițelor
vocativ singular
plural

gentuliță

etimologie: