GEITONO- „vecin, învecinat, apropiat”. ◊ gr. geiton, onos „vecin, aproape” > fr. géitono-, germ. id., engl. id. > rom. geitono-. □ ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului în urma geitonogamiei; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de polenizare directă în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă.