GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și: gărgăríță] – Cf. sb. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și gărgăríță] – Cf. scr. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor specii de gîndaci, de culori și dimensiuni diferite, dintre care unii sînt dăunători culturilor. Combaterea gărgăriței la mazăre și fasole. HOT, ÎNGR. CULT. 7. Avea Tăun, în podul casei, cîțiva saci de grîu mîncat de gărgărițe. CAMILAR, TEM. 208.

gắrgăriță s. f., g.-d. art. gắrgăriței; pl. gắrgărițe

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe

GĂRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi) (reg.) măzărar. 2. (Ținea granella) (reg.) molie. 3. gărgărița-prunului (Rhynchites bacchus) = prunar.

Denumirea științifică este Bruchus pisorum, cea din dicționar este forma de genitiv. - raduborza

GĂRGĂRIȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

GĂRGĂRÍȚĂ ~e f. Insectă mică având capul alungit cu un rostru, dăunătoare, mai ales, semințelor și grăunțelor. [G.-D. gărgăriței] /cf. sb. gagrica

gărgăriță f. 1. vierme care roade grâul în hambare (Calandra granaria); 2. fig. element distrugător. [Cf. slav. GUGRIȚA].

gắrgăriță f., pl. e (cuv. reflex orĭ imit. de forma luĭ ve[r]veriță, turturică ș. a., ca și lat. curculio, gărgăriță. D. rom. vine sîrb. gágrica [vsl. gĭgrica], un verme [!] al peilor [!] netăbăcite, mare avar; bg. gurgulica și -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice și -rice [de unde ĭar rut. gergelice], ngr. gargári. Aceĭașĭ formațiune în chichiriță, pitulice, ghirghilic ș. a.). Un gîndăcel negru foarte mic care mănîncă boabele de cereale (calandra granaria) și de legume (bruchus), maĭ ales de mazăre, de linte și de bob, în care se vîră acoperindu-se cu o peliță. Fig. Om care consumă numaĭ în folosu luĭ. Buburuză (Munt. Mold. sud). – Și gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță (nord). V. și curculez.

gî́rgăriță, gî́rgîliță și gî́rgîriță, V. gărgăriță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GẮRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi) (reg.) măzărár. 2. (Ținea granella) (reg.) mólie.

gắrgăriță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.