2 intrări

16 definiții

gălgăriță sf gărgăriță

gărgăliță sf vz gărgăriță

gărgăriță sf [At: ANON. CAR. / V: gâr~, ~ăli~, gârgăli~, găl~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: nct] (Ent) 1 Gândac mic din ordinul coleopterelor, roșiatic-cenușiu, dăunător alimentelor. 2 Viermi de porumb și de alte cereale, din care ies gărgărițe (1) Cf călugăriță. 3 (Îs) ~ de mazăre (sau de bob, de grâu, de negară) Măzărar. 4 (Rar; îs) ~ de bucate Molie de bucate. 5 (Rar; îs) ~ albă Larva fluturașului numit „molie de pâine”. 6 (Șîs ~ măgărească) Buburuză.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și: gărgăríță] – Cf. sb. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și gărgăríță] – Cf. scr. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor specii de gîndaci, de culori și dimensiuni diferite, dintre care unii sînt dăunători culturilor. Combaterea gărgăriței la mazăre și fasole. HOT, ÎNGR. CULT. 7. Avea Tăun, în podul casei, cîțiva saci de grîu mîncat de gărgărițe. CAMILAR, TEM. 208.

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe

GĂRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi)[1] (reg.) măzărar. 2. (Ținea granella) (reg.) molie. 3. gărgărița-prunului (Rhynchites bacchus) = prunar.

  1. Denumirea științifică este Bruchus pisorum, cea din dicționar este forma de genitiv. — raduborza

GĂRGĂRIȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

GĂRGĂRÍȚĂ ~e f. Insectă mică având capul alungit cu un rostru, dăunătoare, mai ales, semințelor și grăunțelor. [G.-D. gărgăriței] /cf. sb. gagrica

gărgăriță f. 1. vierme care roade grâul în hambare (Calandra granaria); 2. fig. element distrugător. [Cf. slav. GUGRIȚA].

gắrgăriță f., pl. e (cuv. reflex orĭ imit. de forma luĭ ve[r]veriță, turturică ș. a., ca și lat. curculio, gărgăriță. D. rom. vine sîrb. gágrica [vsl. gĭgrica], un verme al peilor netăbăcite, mare avar; bg. gurgulica și -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice și -rice [de unde ĭar rut. gergelice], ngr. gargári. Aceĭașĭ formațiune în chichiriță, pitulice, ghirghilic ș. a.). Un gîndăcel negru foarte mic care mănîncă boabele de cereale (calandra granaria) și de legume (bruchus), maĭ ales de mazăre, de linte și de bob, în care se vîră acoperindu-se cu o peliță. Fig. Om care consumă numaĭ în folosu luĭ. Buburuză (Munt. Mold. sud). – Și gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță (nord). V. și curculez.

gî́rgăriță, gî́rgîliță și gî́rgîriță, V. gărgăriță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GẮRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi) (reg.) măzărár. 2. (Ținea granella) (reg.) mólie.

gắrgăriță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

Intrare: gărgăriță
gărgăriță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gărgăriță gărgărița
plural gărgărițe gărgărițele
genitiv-dativ singular gărgărițe gărgăriței
plural gărgărițe gărgărițelor
vocativ singular
plural
gălgăriță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gărgăliță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: gârgăriță
gârgăriță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gârgâliță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gârgâriță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

gărgăriță gălgăriță gărgăliță

  • 1. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Combaterea gărgăriței la mazăre și fasole. HOT, ÎNGR. CULT. 7.
      surse: DLRLC
    • Avea Tăun, în podul casei, cîțiva saci de grîu mîncat de gărgărițe. CAMILAR, TEM. 208.
      surse: DLRLC

etimologie: