2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor1 cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. Gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

galoroman, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr gallo-romain, cf ger galloromanisch] 1 smf Persoană care făcea parte din populația rezultată din amestecul galilor1 cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2 a Care aparținea galoromanilor (1). 3 a Specific galoromanilor (1). 4 Care provine de la galoromani (1). 5 Referitor la galoromani (1). corectată

GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor1 cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

GÁLO-ROMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. Care aparținea populației rezultate din amestecul galilor cu romanii. /<fr. gallo-romain

GÁLO-ROMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. ist. Persoană care face parte din populația rezultată din amestecul galilor cu romanii. /<fr. gallo-romain


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

gálo-román s. m., adj. → roman

Intrare: galoromană
galoromană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galoroma
  • galoromana
plural
  • galoromane
  • galoromanele
genitiv-dativ singular
  • galoromane
  • galoromanei
plural
  • galoromane
  • galoromanelor
vocativ singular
plural
Intrare: galoroman (adj.)
galoroman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galoroman
  • galoromanul
  • galoromanu‑
  • galoroma
  • galoromana
plural
  • galoromani
  • galoromanii
  • galoromane
  • galoromanele
genitiv-dativ singular
  • galoroman
  • galoromanului
  • galoromane
  • galoromanei
plural
  • galoromani
  • galoromanilor
  • galoromane
  • galoromanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galoroman (adj.)

  • 1. Care aparține galoromanilor, privitor la galoromani.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie:

galoroman, -ă (persoană) galoromană

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: