3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.

GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomóz s. n.

GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

GOLOMÓZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomóji

gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze

golomóz1 (plantă) v. gălămóz1

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2

arată toate definițiile

Intrare: galamoz
galamoz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gălămoz (bot.)
gălămoz2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălămoz
  • gălămozul
  • gălămozu‑
plural
  • gălămoji
  • gălămojii
genitiv-dativ singular
  • gălămoz
  • gălămozului
plural
  • gălămoji
  • gălămojilor
vocativ singular
plural
golomoz2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golomoz
  • golomozul
  • golomozu‑
plural
  • golomoji
  • golomojii
genitiv-dativ singular
  • golomoz
  • golomozului
plural
  • golomoji
  • golomojilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golomăț
  • golomățul
  • golomățu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • golomăț
  • golomățului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gălămoz (cocoloș)
gălămoz1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălămoz
  • gălămozul
  • gălămozu‑
plural
  • gălămoaze
  • gălămoazele
genitiv-dativ singular
  • gălămoz
  • gălămozului
plural
  • gălămoaze
  • gălămoazelor
vocativ singular
plural
golomoz1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golomoz
  • golomozul
  • golomozu‑
plural
  • golomoaze
  • golomoazele
genitiv-dativ singular
  • golomoz
  • golomozului
plural
  • golomoaze
  • golomoazelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gălămoz (bot.) golomoz golomăț

  • 1. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: noduroasă

etimologie:

gălămoz (cocoloș) golomoz

etimologie: